[Vineri] Un gând de încheiere

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Divina vindecare, cap. „Ajutor în vieţuirea zilnică”, ed. 2014, pp. 463–466; Solii alese, cartea 1, cap. „Hristos, centrul soliei”, ed. 2012, pp. 331–332; Patriarhi şi profeţi, cap. „Ispitirea şi căderea”, ed. 2015, pp. 50–53.

„Mulţi sunt înşelaţi cu privire la starea inimii lor. Ei nu-şi dau seama că inima lor firească este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea. Ei se îmbracă în propria neprihănire şi sunt mulţumiţi cu atingerea unui standard omenesc al caracterului, un standard fixat de ei.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 280

„Care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină (5:14). În ce sens este Adam o icoană preînchipuitoare a lui Hristos? Aşa cum Adam s-a făcut o pricină de moarte pentru urmaşii lui, cu toate că ei nu au mâncat din pomul interzis, tot la fel Hristos S-a făcut Dătătorul neprihănirii pentru cei care sunt din El, cu toate că ei nu au câştigat vreo neprihănire; căci prin Cruce, El a obţinut [neprihănirea] pentru toţi oamenii. Icoana preînchipuitoare a păcatului lui Adam este în noi, fiindcă noi murim ca şi cum am fi păcătuit la fel ca el. Icoana preînchipuitoare a lui Hristos este în noi, fiindcă noi trăim ca şi cum am fi îndeplinit toată neprihănirea la fel ca El.” – Martin Luther, Commentary on Romans, pp. 96–97