[luni, 14 noiembrie] Refuzând darul lui Dumnezeu

Hannah More și-a dedicat viața lucrării misionaremai întâi indienilor din Oklahoma, apoi orfanilor din Liberia, Africa de Vest. Odată, în timp ce se afla în Statele Unite, Hannah More i-a întâlnit pe Stephen și Mary Haskell, care i-au oferit literatură adventistă.

Întoarsă în Liberia, ea a studiat literatura, a început să țină Sabatul și a împărtășit adevărul cu alți misionari. Doar unul dintre ei, domnul Dickson, a decis să țină Sabatul. Mai târziu, el s-a întors acasă, în Australia, și a fost primul care a predicat acolo mesajul adventist de ziua a șaptea.

Pentru că respecta Sabatul, denominațiunea care o sponsoriza pe Hannah More a trimis-o înapoi în Statele Unite. Pe drum, ea a împărțit literatură oriunde a putut.

Hannah More dorea să fie alături de alți oameni care iubeau adevărul la fel de mult ca ea, așa că în 1867, a călătorit la Battle Creek. Dar nu a fost bine primită acolo. Hainele ei erau vechi și uzate, iar ea nu-și putea permite altele noi, deoarece își cheltuise toți banii pentru a împărtăși adevărul cu alții. A încercat să găsească un loc de muncă și o casă unde să locuiască, dar nimeni nu voia să ajute o „femeie bătrână”.

În cele din urmă, un preot din fosta ei confesiune a invitat-o să stea cu familia lui, în nordul statului Michigan – dacă promitea să nu vorbească despre Sabat. Recunoscătoare pentru ofertă și confuză de răceala adventiștilor de ziua a șaptea, Hannah More a părăsit Battle Creek.

Când Ellen White a auzit ce se întâmplase, i-a mustrat pe membrii bisericii. Ea le-a reamintit că au găsit timp să cânte, cu vocea și cu instrumentele, și să participe la distracții, dar nu-și făcuseră timp pentru a dărui ceva unei misionare sărace, epuizate și singure, care tânjea după prietenia cu alții care iubeau adevărul. Ceea ce a scris Ellen White ar fi trebuit să le atingă inimile egoiste, dar nimeni nu voia să fie deranjat.

În timpul acelei ierni friguroase, fără hrană și căldură corespunzătoare, Hannah More s-a îmbolnăvit și a murit. Ea a fost „o martiră a egoismului și a lăcomiei celor care se declară adepți ai poruncilor”.

Dumnezeu trimisese bisericii un dar special. Dacă Hannah More ar fi fost primită, ea ar fi ajutat la începerea lucrării de misiune în alte țări mult mai devreme. Dar darul lui Dumnezeu fusese respins. Mândria și egoismul au însemnat pierderea multor suflete prețioase.

Aplicație: Oare biserica respinsese doar o „bătrână”? Matei 25:43,45 Cum Îl poți primi pe Isus în casa ta? Matei 25:31-46; Evrei 13:1,2