[duminică, 6 noiembrie] O boală cumplită
Era 16 august 1865. James și Ellen White munciseră din greu – prea mult, de fapt – de luni de zile. Ora cinci dimineața era singurul moment pe care îl aveau pentru o mică pauză, așa că, înainte de masa de dimineață, au ieșit la o plimbare. Porumbul se cocea pe câmpul vecinului lor, iar James White a ieșit de pe drum pentru a se uita la el. Atunci s-a întâmplat.
Auzind un zgomot ciudat, Ellen White s-a întors spre soțul ei. Era evident că ceva nu era în regulă, dar ce? Fața lui era roșie, iar brațul drept îi căzuse pe o parte. A încercat să-și ridice brațul, dar nu a putut. Apoi s-a clătinat, aproape că a căzut la pământ. Ellen White l-a ajutat să ajungă la casa vecinului. Singurele lui cuvinte au fost „Rugați-vă, rugați-vă”. Acestea au fost rostite cu greu și abia se înțelegeau.
James White suferise un atac cerebral. Cu toate că și-a recăpătat curând o parte din mobilitatea brațului, a mâinii și și-a recăpătat vocea, a rămas slăbit pentru o lungă perioadă de timp. Următoarele luni au fost grele, pline de provocări și descurajări. A fost aproape insuportabil pentru James White, care fusese atât de activ în lucrarea lui Dumnezeu, să se trezească dintr-odată invalid.
După cinci săptămâni de însănătoșire foarte lentă, soții White și alți câțiva lucrători ai bisericii au mers pentru tratament la un centru de sănătate din New York. Îngrijirea pe care James White a primit-o acolo a fost excelentă – tratamente cu apă caldă și rece; exerciții fizice ușoare; mâncare sănătoasă și simplă; și mult aer proaspăt și soare. Acest lucru era mult mai benefic decât ceea ce recomandau majoritatea celorlalți medici.
Medicii de la centrul de sănătate știau că fericirea este o parte importantă a însănătoșirii. Așa că își întrețineau pacienții vizionând piese de teatru, dansând sau jucând cărți. Ei descurajau studiul Bibliei și rugăciunea, gândindu-se că acestea ar putea să-i facă pe pacienți să devină triști. Ei nu știau că religia adevărată este singura sursă de fericire reală.
James și Ellen White știau, de asemenea, că a fi fericit este o parte importantă a însănătoșirii. Proverbele 17:22 Dar ei știau și că distracția nu îndepărtează tristețea, ci doar o acoperă pentru o vreme. Proverbele 14:13
Aplicație: Cum poți să obții fericirea adevărată? Psalmii 16:11
