[marți, 6 septembrie] Stelele căzătoare

Mai întâi a fost cutremurul de la Lisabona, apoi ziua întunecată. Ce avea să urmeze? Ei bine, dacă ai fi trăit la sfârșitul anilor 1700 sau la începutul anilor 1800 și dacă ai fi studiat Biblia, ai fi putut ghici ce avea să se întâmple în continuare. Ce a enumerat Biblia ca fiind următorul semn? Marcu 13:25

„Stelele” din acest verset nu erau acelea asemănătoare soarelui, uriașe și înflăcărate, care se află atât de departe, încât par niște mici puncte de lumină pe cerul nostru nocturn. Erau ceea ce oamenii au numit de secole „stele căzătoare”. Denumirea oficială, desigur, este aceea de „meteoriți”. De obicei, aceștia sunt formați din mici bucăți de rocă sau chiar doar boabe de nisip care vin spre Pământ cu o viteză atât de mare, încât ard când ating atmosfera terestră.

Iar la 13 noiembrie 1833, aceștia au lovit atmosfera așa cum nimeni nu mai văzuse și nu mai auzise până atunci. Din nou, America de Nord a fost locul din care s-a văzut cel mai bine fenomenul. Martorii oculari au relatat că cerul era atât de strălucitor din cauza meteoriților, încât, fără nicio altă lumină, puteau citi cu claritate cele mai mici litere de tipar. Unii oameni au încercat să descrie câți meteoriți au fost, dar nimeni nu a putut face o numărătoare exactă. O persoană a spus că au fost cam jumătate din numărul fulgilor de zăpadă într-o furtună de zăpadă. Altul a spus că a fost ca o furtună de grindină.

Cei care au încercat să estimeze un număr real au dat cifre cuprinse între treizeci de mii și o sută cincizeci de mii de meteoriți pe oră. Asta ar însemna mai mult de patruzeci de meteoriți la fiecare secundă. Mii de oameni, treziți din somn de agitația de pe străzi, au ieșit afară dis-de-dimineață și au privit până când stelele căzătoare au dispărut odată cu răsăritul zilei.

Aplicație: Citește Apocalipsa 6:12-17. La ce crezi că se gândeau oamenii pe 14 noiembrie 1833?