[luni, 8 august] Legământul pe jumătate-2

Ideea greșită de „predestinare” i-a făcut pe mulți să aștepte ca Dumnezeu să facă ceva. Desigur, copiii puritanilor nu se alăturau bisericii. De ce ar fi trebuit să se alăture dacă mai devreme sau mai târziu aveau să fie oricum salvați? Sau de ce să se deranjeze dacă mai devreme sau mai târziu aveau să fie oricum pierduți?

Ce din ce spune Biblia i-ar fi ajutat să înțeleagă corect problema? Filipeni 2:12,13; 4:13; 2 Petru 1:5-11

Atâta timp cât copiii erau doar copii, nu era nicio problemă. Dar, în timp, au crescut, s-au căsătorit și au avut proprii lor copii. Chiar dacă nu erau cu adevărat membri ai bisericii, au vrut ca bebelușii lor să fie botezați. Și asta a fost o problemă.

Nu ne propunem acum să trecem în revistă toate motivele pentru care puritanii au considerat că ceva nu funcționează. Din cauza modului greșit în care au înțeles botezul copiilor, au întâmpinat o mare problemă. Ce au făcut?

Încercând să găsească o modalitate de a-i păstra pe tineri în biserică, au inventat ceva ce au numit Legământul pe jumătate. Acesta era pentru oamenii care doreau să fie doar pe jumătate membri în biserică.

Dacă acești tineri părinți deveneau „membri pe jumătate” ai bisericii, puteau să continue să-și boteze copiii.

Dar ce înseamnă un creștin pe jumătate? Matei 12:30; Luca 16:13

Pastorii puritani care au gândit Legământul pe jumătate încercau ca prin acesta să ofere un ajutor. Ei sperau că vor încuraja mai mulți oameni să fie „membri pe jumătate”, cel puțin, dacă vor facilita intrarea ca membru în biserică.

Poate că, fără a corecta cele două mari neînțelegeri pe care le aveau (botezul copiilor și predestinația), era tot ce puteau face mai bine. Dar nu a funcționat. Nu au fost mulți aceia care și-au dorit să fie „membri pe jumătate”, iar cei care au vrut nu au devenit aproape niciodată membri deplini.

Aplicație: Oamenii din ziua de azi încă își fac griji cu privire la tinerii care se îndepărtează de Dumnezeu. Uneori, la fel ca puritanii, ei încearcă să găsească modalități de a facilita alăturarea de biserică pentru creștinii aflați la jumătatea drumului. Sau, ca și catolicii din vremea lui Constantin, ei sugerează schimbări care îi vor face pe cei neconvertiți să se simtă „mai mult acasă” în biserica lui Dumnezeu. Astfel de metode pur și simplu nu funcționează.