[marți, 31 mai] Episcopi certăreți

Episcopul Romei l-a convins pe Constantin că va fi ajutat de creștini. În schimb, creștinii doreau ca și Constantin să îi ajute pe ei. Lui Constantin nu i s-a părut un schimb echitabil și, în curând, a dat o lege (Edictul de la Milano) care le permitea cetățenilor romani să devină creștini. A mers până acolo că le-a restituit proprietățile care le fuseseră luate în anii de persecuție.

Din păcate, au existat mulți lideri „creștini” egoiști. Unii dintre acești așa-ziși lideri „creștini” din Africa de Nord – care se întâmpla să fie în relații bune cu episcopul Romei – au pretins că unii dintre creștini nu meritau să-și primească proprietățile înapoi și că totul trebuia să li se dea lor.

Ei au susținut că liderii creștini din Roma reprezentau singura biserică creștină adevărată. Iar creștinii care nu erau de acord cu liderii de la Roma nu trebuia să primească nimic! Desigur, creștinii acuzați au spus exact contrariul. Se comportau acești oameni ca Isus? Ce spunea Isus despre Împărăția Sa? Ioan 18:36

Acești oameni egoiști se certau cu privire la cine trebuia să primească proprietățile, fiecare dintre ei spera ca împăratul îi dea cât mai mult. Așa că au decis să-i ceară împăratului Constantin să le rezolve disputa. În mod firesc, Constantin a avut tendința de a fi de acord cu episcopul Romei și cu cei care l-au ajutat să câștige războiul și să devină împărat.

Curând, episcopii au început să se lupte din cauza unor mici diferențe de credință – iar acum îi cereau chiar împăratului să-i facă pe toți ceilalți să creadă ceea ce credeau ei.

Cu timpul, Constantin s-a văzut pe sine însuși ca fiind cea mai înaltă autoritate a bisericii creștine. A fost ușor pentru împărat să creadă acest lucru. La urma urmei, el era deja cea mai înaltă autoritate a păgânismului roman.

Aplicație: Ce spune Biblia despre acest tip de argumente? Ce ar fi trebuit să facă creștinii? 1 Corinteni 6:1-8