[miercuri, 25 mai] Lingușirea împăratului

Liderii bisericești ai Romei îl plăceau cu adevărat pe Constantin. Îl plăceau atât de mult, încât au inventat tot felul de povești despre el. Multe dintre acestea au fost scrise de un episcop pe nume Eusebiu. Iată câteva exemple: l-a numit pe Constantin al doilea Moise și a spus că Dumnezeu l-a numit împărat. A susținut că toate victoriile militare ale lui Constantin se datorau faptului că Dumnezeu luptase pentru el. Le-a spus oamenilor că împăratul a fost un credincios închinător al lui Dumnezeu, rugându-se ore întregi lui Isus într-un cort special pe care îl lua cu el în luptă din acest motiv. Eusebiu a mai spus că Dumnezeu Însuși îi dădea generalului un plan de atac pentru bătălia care urma.

Eusebiu și prietenii săi mai spuneau despre Constantin că le orbea uneori vederea, ca un înger din ceruri; că sala de mese a acestuia era Noul Ierusalim despre care se vorbește în cartea Apocalipsa; și că împăratul urma să domnească peste univers ca un conducător, împreună cu Hristos Însuși.

Nimic din toate acestea nu era adevărat, bineînțeles, deoarece Constantin nu era creștin în niciun fel. De fapt, el era marele preot, Pontifex Maximus, al religiei romane păgâne. Atunci, de ce au mințit? Iuda 16

„Slăveau pe oameni pentru câștig” – asta făceau. Cu toții sperau că, dacă împăratul îi plăcea suficient de mult, avea să le dea puterea și bogăția pe care și le doreau atât de mult.

Isus nu a trăit așa, desigur. Iar acesta nu era modul în care apostolii și-au continuat lucrarea pentru El. Observă cât de diferit era acest lucru de modul în care lucrase Pavel. 1 Tesaloniceni 2:3-6

Aplicație: De fiecare dată când ne găsim trăind într-un mod care nu copiază exemplul lui Isus, putem fi siguri că încălcăm poruncile. Care dintre porunci au fost ignorate de acești episcopi în ceea ce au făcut? (Exodul 20:2-17.)