[marți, 24 mai] În sfârșit, libertate!

Când Constantin a primit scrisoarea lui Miltiade, s-a gândit să invadeze orașul Roma. Dar știa că era un lucru riscant. Celălalt „împărat” avea o armată mare, iar el dispunea de o armată destul de mică. Lupta ar fi fost inegală și, bineînțeles, ar fi putut pierde bătălia. Asta putea însemna că și el își putea pierde viața.

Constantin nu era sigur că Miltiade și creștinii puteau reprezenta un ajutor suficient. Dar când au venit reprezentanți din Roma și i-au cerut să invadeze orașul, a decis că trebuie să acționeze. În timpul bătăliilor care au urmat, mii de oameni au fost uciși. Dar Constantin a câștigat războiul și a devenit conducător al orașului Roma. Din cei șase „împărați” care domniseră cu câțiva ani înainte, mai rămăseseră doar trei.

Pot creștinii să se lase prinși în luptele dintre ei? Ce se întâmplă atunci când o fac? Galateni 5:14,15

La câteva luni după ce a câștigat acest război, Constantin i-a răsplătit pe creștini pentru ajutorul lor, prin adoptarea uneia dintre cele mai faimoase legi din întreaga istorie. Cunoscută sub numele de Edictul de la Milano, această lege proclama faptul că în special creștinii, dar și toți ceilalți, aveau acum „libertatea de a alege să urmeze modul de închinare pe care îl doresc”.

În sfârșit! Ceea ce creștinii își doriseră dintotdeauna devenise realitate. Astăzi o numim libertate religioasă. Libertatea religioasă face parte din „Regula de aur”. Citește-o în Matei 7:12

Din nefericire, ne este foarte ușor ca atunci când primim o binecuvântare, să încercăm să o păstrăm pentru noi înșine, fără a o împărți cu alții. Asta au făcut Miltiade și prietenii săi. Vom învăța despre acest lucru mâine.

Aplicație: Isus a spus o pildă care ilustrează exact greșeala pe care au făcut-o Miltiade și ceilalți lideri ai bisericii. Citește pilda și vezi dacă poți ghici ce au făcut. Matei 18:23-35