[vineri, 6 mai] Persecuția

Distrugerea Ierusalimului nu a pus capăt persecuției romane asupra creștinilor sau oprimării lor de către evrei. Cu încăpățânare, evreii din Iudeea s-au revoltat împotriva Romei de încă două ori, în anul 115 și în anul 132 d.Hr. În ambele ocazii au fost învinși.

Dar creștinii au căutat pacea, atât timp cât nu erau obligați să încalce Legea lui Dumnezeu. Ce li s-a spus creștinilor să facă? 1 Timotei 2:1-3

Romanii au scos în afara legii creștinismul, dar multe autorități, chiar și împărații, au fost cu inima oarecum îndoită în ceea ce privea persecutarea creștinilor. La urma urmei, nu era nimic rău în credința lor. Singurul lucru care îi deranja pe conducători era acela că cei ce se numeau creștinii nu se închinau zeilor păgâni. Deși multele naționalități se închinau unor zei diferiți în vastul imperiu roman, toți se închinau și împăratului roman. Creștinii erau fericiți să se roage pentru împărat, dar refuzau să se roage lui.

În anul 197 d.Hr., un creștin numit Tertulian a apărat creștinismul. Creștinii erau considerați infractori. Dar el a atras atenția că erau diferiți de toți ceilalți nelegiuiți. Chiar și guvernul îi trata diferit. Tertulian scria că aceia care erau cu adevărat nelegiuiți erau torturați pentru a fi determinați să mărturisească lucrurile greșite pe care le făcuseră. Dar pentru creștini, autoritățile foloseau tortura pentru a-i opri din a-și mărturisi credința.

În încheiere, Tertulian a subliniat că această persecuție era inutilă. De fiecare dată când un creștin era torturat sau executat, mulți dintre cei care asistaseră la eveniment decideau să devină creștini. Apoi a adăugat: „sângele creștinilor e o sămânță”.

Aplicație: Cum reacționezi când cineva râde de convingerile tale? Îl negi pe Isus sau Îl mărturisești? Matei 10:32,33