[joi, 5 mai] Complet distrus

După săptămâni de război și foamete, evreii din Ierusalim nu mai puteau rezista mult. Prizonierii care fuseseră prinși încercând să scape i-au spus lui Titus că, în ciuda foametei, sacrificiile ceremoniale de la templu nu încetaseră. Dacă sacrificiile ar fi fost oprite, acest lucru ar fi dat o lovitură uriașă încrederii evreilor. Mulţi erau convinși că Dumnezeu avea să îi salveze. Erau siguri că trebuia să o facă. La urma urmei, nu erau ei poporul Lui?

Mai erau ei poporul Lui? Ioan 8:39,44 Poporul lui Dumnezeu ascultase sfaturile lui Isus și se refugiase în Siria, departe de luptă.

Era greu de privit scena ce se prezenta pe lângă zidurile sparte ale Ierusalimului. Mii de cruci purtau trupurile celor care fuseseră prinși. În interiorul cetății, evreii erau acum adunați într-o mică parte a orașului care includea și templul. Supraaglomerarea era redusă numai pentru că erau oameni care mureau de foame – se estimează că atunci au murit 120 000 de oameni.

În cele din urmă, ultima fortăreață a căzut. Mii de oameni înfometați, evrei disperați, se adunaseră în templu, în speranța că Dumnezeu avea să îi protejeze. Dar nu au primit niciun ajutor; căci ei Îl respinseseră pe Isus, singurul lor Protector. În timp ce flăcările devorau clădirea, cândva sacră, soldații romani furau vasele de aur și sfeșnicul cu șapte brațe. Chivotul legământului nu era acolo. Fusese ascuns de oameni credincioși cu mai mult de șase sute de ani înainte, când Babilonul distrusese Ierusalimul.

Vaste cantități de aur și mii de sclavi au fost duși la Roma. Oamenii și aurul au ajutat în construcția celebrului Colosseum, unde, în doar câțiva ani, mii de creștini urmau să fie martirizați (uciși) pentru credința lor. O sculptură în piatră ce înfățișează momentul când sfeșnicul a fost luat poate fi încă văzută la Roma pe Arcul lui Titus, care a fost ridicat pentru a sărbători victoria acestuia.

Aplicație: Care ar fi fost singura variantă de protecție a orașului Ierusalim? Psalmii 127:1 De ce nu au luptat ucenicii lui Isus cu romanii? Ioan 18:36