[joi, 24 martie] Naufragiat
Text de studiu: Faptele apostolilor 27:11-44
Cei mai mulţi dintre oamenii de pe ambarcațiune nu au dorit să asculte de sfatul lui Pavel, acela de a rămâne în zona numită „Limanuri bune”. Curând după ce corabia a plecat spre Fenix, o furtună teribilă s-a dezlănţuit și un vânt puternic de la nord-est a împins corabia departe de Insula Creta.
Echipajul a ştiut că se aflau într-o situaţie de urgență și a încercat rapid să pregătească corabia pentru a reuşi să iasă din furtună. Mai întâi, corăbierii au legat barca de salvare pe platformă. Apoi, au legat strâns frânghii în jurul navei pentru a o ține și pentru a încetini scurgerile masive.
Vântul puternic de nord-est ar fi trimis corabia spre coasta de nord a Africii, unde ar fi naufragiat. Pentru a evita acest pericol, marinarii au orientat corabia astfel încât vântul să sufle nava foarte încet spre vest. Ce au făcut ei mai departe, de vreme ce furtuna nu slăbea? Faptele apostolilor 27:18-20
În timpul acelei furtuni teribile, Pavel nu s-a temut de moarte; Dumnezeu îi promisese că el va avea ocazia să dea mărturie în Roma. Dar Pavel era preocupat pentru oamenii de pe navă, care nu erau gata să moară. El a pledat înaintea lui Dumnezeu ca și viața însoțitorilor săi să fie cruțată.
Ca răspuns la rugăciunea lui Pavel, Dumnezeu a trimis un înger să vorbească cu el într-o noapte. A doua zi de dimineață, el a spus tuturor ce îi promisese îngerul. Ce le-a zis el? Versetele 21-26
În a paisprezecea noapte, apa s-a liniştit și marinarii şi-au dat seama că e posibil să se fi apropiat de pământ. Așa că au coborât patru ancore de la capătul navei și au aşteptat să se lumineze. A doua zi dimineață, ei au tăiat ancorele și au încercat să ducă nava pe plaja de pe malul acelei insule necunoscute.
Cu toate acestea, corabia s-a împotmolit în nisip și a început să se rupă. Ce au vrut soldaţii să facă? Versetul 42
Dacă vreunul dintre prizonieri ar fi scăpat, soldații ar fi trebuit să plătească cu propriile lor vieți. Dar Iulius era sigur că Dumnezeu era cu Pavel și se temea să-i facă rău. Ce comandă a dat sutașul? Versetele 43,44 Dumnezeu a binecuvântat decizia lui Iulius, astfel că, atunci când toată lumea s-a adunat pe pământ, nimeni nu lipsea.
Aplicaţie: Pavel a spus că el crezuse ce-i spusese Dumnezeu, chiar dacă nu văzuse nicio posibilitate ca acele lucruri să se întâmple. Aceasta este credința — „o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”. Evrei 11:1