[luni, 6 decembrie] Un trist rămas bun
Text de studiu: Matei 23:37-39; Ioan 12:37-50
Isus petrecuse toată ziua de marți în curtea femeilor de la templu. Începând de dimineață și până la sosirea liderilor religioși, îi învățase pe oamenii care se adunaseră acolo. Apoi a răspuns întrebărilor dificile adresate de acei lideri și a petrecut restul zilei încercând să-i ajute să vadă cum erau viețile lor păcătoase.
Un învățător al Legii își exprimase în mod deschis acordul față de ideile pe care Isus le expusese și care priveau Legea lui Dumnezeu. Diferența mare între mândria lor și umilința văduvei sărace tocmai fusese arătată în prezența mulțimii care privea. Dar nici aceste lucruri, nici ceea ce spusese Isus nu i-a condus la pocăință.
Lui Isus I-a părut rău pentru acei lideri. Timp de sute de ani înainte de a veni să moară pentru ei, încercase să facă din Israel națiunea Sa misionară. Probabil că se gândea la asta în timp ce privea la templul din ale cărui curți avea să plece curând pentru totdeauna.
Apoi S-a întors și a privit mulțimea de oameni, inclusiv pe conducătorii lor religioși. Ei și orașul lor erau reprezentativi pentru întreaga lor națiune, de la începuturile sale. Cu vocea tremurândă și cu lacrimile curgând, Isus Și-a luat rămas bun. Cuvintele Lui sunt păstrate pentru ca tu să le citești în Matei 23:37.
Aceasta a fost despărțirea lui Isus de poporul Său. „A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11). Sfâșietoarea luptă a Lui, aceea de a se separa de ei, fusese exprimată cu mai mult de 700 ani înainte, când a spus: „Cum să te dau, Efraim? Cum să te predau, Israel? Cum să-ți fac ca Admei? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă”. (Osea 11:8).
Aplicație: Isus încă mai are acea inimă care se zbate și care freamătă de compasiune pentru cei pe care El a venit să-i salveze, dar care Îl resping. Majoritatea oamenilor încă aleg „să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului” mai degrabă decât să privească la răsplata veșnică pe care încă nu o pot vedea (Evrei 11:24-27). Tu ce alegi?
