[marți, 30 noiembrie] Demascând ipocrizia

Text de studiu: Matei 23:1-12

Isus i-a întrebat pe farisei cum putea Hristos să fie „Fiul lui David”, dar, în același timp, David să-L numească Domnul său? Noi am studiat răspunsul biblic la această întrebare ieri, dar, dintre farisei, „nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt”.

Dar ei nu au plecat. Isus avea mai multe să le spună. Ei erau încă într-una din curțile templului unde numai evreilor le era permis să intre și probabil că era marți după-amiază.

Oamenii care se adunaseră în curtea aceea nu puteau înțelege de ce liderii lor religioși erau împotriva lui Isus. Ei Îl auziseră avertizându-i în pilde pe acei lideri, dar de data aceasta El a vorbit mulțimii în cuvinte simple, directe. Citește-le în Matei 23:1–12.

Cărturarii și fariseii pretindeau că au luat locul lui Moise ca învățători ai Legii, de aici și afirmația lui Isus: „Ei șed pe scaunul lui Moise”. Oamenii trebuiau să asculte de învățătura lor care era în conformitate cu Legea. Dar multele tradiții pe care le susțineau ei erau poveri greu de suportat de oameni.

Ei purtau ca amulete porțiuni din Scriptură scrise pe bucăți de pergament și legate la frunte și încheieturi. Făceau acest lucru astfel încât oamenii să îi observe. Însă Dumnezeu nu îi aprobă pe cei care „se laudă cu ce este în înfățișare, și nu cu ce este în inimă” (2 Corinteni 5:12).

Aveau o părere foarte bună despre ei înșiși și le plăcea să fie onorați în locuri publice. Preferau ca în comunicarea cu ei, oamenii să folosească formule de adresare care includeau diverse titluri. Dar Biblia spune că o persoană trebuie „să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine” (Romani 12:3).

Aplicație: Isus a spus: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru”. Cu alte cuvinte, cel care este umil ca un servitor și ajută pe oamenii nevoiași este cel mai mare. Isus a făcut așa. De asemnea, El a spus că și noi trebuie să ne purtăm la fel. Ioan 14:12