[joi, 14 octombrie] Sincronizare perfectă

Isus a înțeles că vestea învierii lui Lazăr ajunsese până la liderii religioși din Ierusalim. El știa că liderii religioși erau supărați. Această minune dovedise că era Fiul lui Dumnezeu, iar ei nu erau dispuși să accepte că El era egal cu Dumnezeu.

De asemenea, știa că Sinedriul hotărâse că El trebuia să moară. Luase trup de om ca să-Și poată da viața pentru noi toți, inclusiv pentru membrii Sinedriului care voiau să-L omoare. Sosise timpul ca și acest lucru să se întâmple. Profeția lui Daniel despre cele șaptezeci de săptămâni (490 de ani) spunea că Isus avea să moară „la mijlocul” ultimei săptămâni. (Nu uita! O zi din profeția biblică reprezintă un an. Șapte zile reprezintă șapte ani.) Așadar, jumătatea celor șapte ani era la 3½ ani de la botezul lui Isus – toamna anului 27 d.Hr. – și cu 3½ ani înainte de toamna anului 34 d.Hr. Daniel 9:27

Deci, când urma să fie jumătatea perioadei de șapte ani? În primăvara anului 31 d.Hr. Era deja aproape de sfârșitul iernii. Primăvara avea să sosească în curând. Paștele era întotdeauna primăvara, iar mieii sacrificați în acea ocazie erau un simbol pentru Isus. El era adevăratul Miel de Paște. Urma să moară pentru noi în timpul acestei sărbători, iar asta avea să se întâmple în doar câteva săptămâni. 1 Corinteni 5:7

Isus a decis ca, între timp, El și ucenicii Săi să părăsească zona respectivă. În casa lui Lazăr, în Betania, erau la mai puțin de 3 km de Ierusalim și de liderii religioși care voiau să-L omoare.

Aplicație: Alegând să plece, le arăta ucenicilor Săi ceea ce le spusese să facă atunci când aveau să fie persecutați. Acest sfat este și pentru noi. Citește în Matei 10:23