[luni, 16 august] Semnul lui Iona

Fariseii și saducheii I-au cerut lui Isus un semn din cer prin care să arate că El era Mesia. Dar El știa că indiferent de câte semne le-ar fi dat, ei tot nu ar fi crezut că El era Acela.

Ei știau că cerul roșu la apus de soare însemna, de obicei, o vreme frumoasă a doua zi, iar un cer roșu la răsărit însemna, de obicei, vreme rea în acea zi. Dar nu voiau să creadă semnele care deja dovedeau cine era Isus. Ce le-a spus El? Matei 16:1-4

Semnul lui Iona nu era nou. Isus le-a repetat un lucru pe care, anterior, îl spusese unor cărturari și farisei care ceruseră, de asemenea, un semn. Matei 12:38-40

Iona stătuse în pântecele acelui pește imens tot atât timp cât avea Isus să stea în mormânt. Evreii numărau fiecare parte a unei zile ca fiind o zi întreagă. Aceasta înseamnă că ei, dacă ar fi început să numere din momentul imediat următor morții Sale — vineri după-amiază, până când El avea să învieze și să iasă din mormânt — duminică dimineața devreme, ar fi descoperit că erau trei zile.

După acea întâlnire cu liderii religioși, Isus și-a arătat durerea și dezamăgirea printr-un suspin adânc (Marcu 8:11,12). Apoi a plecat de la ei, S-a întors la aceeași barcă cu care venise și a plecat din Magdala împreună cu ucenicii Lui.

Au vâslit pe o distanță de aproximativ 13 km spre nord-est. În tot acest timp, erau neobișnuit de tăcuți. Până și Petru abia dacă a spus vreun cuvânt. Erau supărați unul pe celălalt? Nu. Ei se simțeau triști în legătură cu ceea ce tocmai se întâmplase la Magdala.

Au ajuns la Betsaida, un oraș pe malul de nord al Mării Galileii. Numele înseamnă „casa pescarului”. Trei dintre ucenicii lui Isus crescuseră acolo. Era aproape de locul unde Isus folosise prânzul unui băiat pentru a hrăni mii de oameni.

Aplicație: Când și-au amintit minunea aceea, credința că Isus putea să facă orice pentru ei în viitor trebuie să se fi întărit. El poate face orice pentru tine, acum și în viitor. Citește din nou în Ieremia 32:17.