[duminică, 15 august] Cerând un semn

Isus și cei 12 ucenici ai Săi veniseră cu barca la Magdala, în Galileea, unde au fost repede întâmpinați de de farisei și saduchei. Nu formau un grup de întâmpinare trimis să le ureze un bun venit. Oh, nu! Scopul lor era mult diferit de acesta. Ei veniseră ca să pună la încercare afirmația că El era Mesia.

Atât fariseii, cât și saducheii voiau ca Israelul să fie din nou o națiune independentă. Cu toții așteptau un Mesia care avea să-i izgonească pe romani și să facă din Israel cea mai mare împărăție de pe pământ. Dar ei nu voiau un regat ca cel despre care Isus tot vorbea.

Initial, poporul Galileii fusese entuziasmat de Isus. El le vindecase bolnavii și îi eliberase pe oameni de sub controlul lui Satana. El chiar înviase un mort într-unul din satele lor, în Nain. Dar liderii lor religioși spuneau că Satana Îi dădea putere să facă acele minuni. După ce a refuzat să devină genul de rege pe care ei îl voiau, au decis că, la urma urmei, El nu era Mesia.

Acum, acești farisei și saduchei se confruntau cu Isus la Magdala. Nu se plăceau între ei, dar cu toții Îl urau pe Isus mai mult decât se urau unii pe alții. Așa că au fost de acord ca să lucreze împreună împotriva Lui. Ei au hotărât să-I ceară un semn care să le arate că era Mesia. Matei 16:1

Dumnezeu le dăduse deja semne. Îngerii strălucitori luminaseră dealurile în timp ce cântau păstorilor despre nașterea lui Isus în Betleem. Steaua îi condusese pe magi către locul în care se născuse Isus. La botezul Său, Duhul Sfânt coborâse peste El ca un porumbel; și o voce din cer Îi vorbise. Luca 3:21,22

Pe lângă aceste semne din cer, Isus făcuse numeroase minuni. Ei nu aveau nevoie de semne noi, ci aveau nevoie de minți noi — de „gândul lui Isus” (Filipeni 2:5).

Aplicație: Și noi avem nevoie de „gândul lui Isus”. Putem să îl obținem prin intermediul studiului biblic. Acesta ne oferă minți curate. Ioan 15:3; 1 Ioan 1:9