[miercuri, 28 iulie] „Fetițo, scoală-te!”

Fiica lui Iair murise, astfel că toți plângeau când a sosit Isus împreună cu tatăl ei. Isus le-a spus: „Nu plângeți; fetița n-a murit, ci doarme”. Dar cei prezenți o văzuseră și știau că murise. Cât de ridicol, se gândeau ei, să spună că doarme! Chiar au râs de El. Luca 8:52,53

Isus a insistat ca numai tatăl și mama fetei, împreună cu Petru, Iacov și Ioan, să rămână în casă. Toți ceilalți, inclusiv bocitoarele, trebuiau să plece. Apoi, în liniștea care a urmat, Isus și cei trei ucenicii au mers cu părinții în camera unde era fiica lor care murise.

Probabil că Iair a încercat să o consoleze pe soția lui spunându-i despre cuvintele rostite de Isus înainte de a ajunge la casa lor. Acum, amândoi priveau cu atenție în timp ce Isus se îndrepta spre patul fiicei lor. Cu blândețe, El a luat mâna ei micuță și rece în mâna Lui cea mare și caldă și a spus: „Fetițo, scoală-te!” Versetele 51,54

Imediat, inima ei a început să bată, făcându-i pielea din nou caldă și obrajii roșii. Ochii ei s-au deschis și ea a putut să vadă fața bună a lui Isus. Când s-a ridicat, părinții au îmbrățișat-o. Era în viață, dar și sănătoasă. Boala teribilă care o răpusese, dispăruse. Ce le-a spus Isus părinților să facă mai departe? Versetele 55,56

Aplicație: Atunci când Isus a spus că fetița nu era moartă, ci dormea, ce a vrut să spună? Când dormi, părinții tăi te pot striga să te trezești. Ceva asemănător se va întâmpla într-o zi cu toți cei care au murit. Când îi va chema Isus, toți se vor „trezi” și vor reveni la viață. Ioan 5:28,29 Deci, atunci când moare cineva care Îl iubește pe Isus, trebuie să ne simțim copleșiți și fără speranță? 1 Tesaloniceni 4:13-18