[marți, 20 iulie] Furtunile din viețile noastre

Isus făcuse o minune prin care a salvat viața tuturor celor care erau în barcă cu El, precum și viața celor din bărcile care Îl urmau. În timp ce își dădea seama de ceea ce tocmai se întâmplase, chiar și Petru cel vorbăreț era tăcut. Probabil că și-au șoptit unul altuia: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul, și marea?” Marcu 4:41

Ține minte această minune! S-ar putea să nu fim niciodată într-o furtună ca aceea de pe Marea Galileii, dar, cu siguranță, ne vom afla în alte tipuri de furtuni ale vieților noastre. Și, în fiecare dintre acestea, vom avea nevoie de Isus la fel ca oamenii care, în acea noapte, au întâmpinat furtuna pe lac. Suntem la fel de neajutorați în a ne salva singuri, așa cum au fost și ei.

Furtunile ispitelor sunt uneori atât de mari, iar obiceiurile rele sunt atât de puternice, încât ne simțim ca și cum ne-am îneca. Este ușor să uităm că Isus vrea să fie cu noi și că atunci când apelăm la ajutorul Lui, El nu ne va lăsa niciodată „să ne înecăm”. Putem avea întotdeauna încredere în El. El are cea mai bună metodă ca să ne salveze.

Prima regulă de reținut în caz de furtună este să-L lăsăm pe Isus să fie responsabil de mintea noastră. Este natural să ne dorim să deținem controlul, dar oamenii care au lăsat în seama „sinelui” alegerile lor nu au experimentat pacea adevărată. Aceștia își doresc întotdeauna mai mult și nu sunt niciodată mulțumiți. Sunt ca marea tulbure, nu au pace. Isaia 57:20,21

Când lumina dimineții a început să strălucească peste Marea Galileii, ucenicii au văzut ceva ce arăta ca un loc liniștit pe malul din față. Ei au vâslit în acea direcție, dar nu știau că se îndreaptă către o furtună mai înfricoșătoare decât cea întâlnită pe lac.

Aplicație: Nu trebuie să ne temem de nici un fel de furtună. La fel de ușor cum a liniștit furtuna pe mare în acea noapte când a spus: „Taci! Fără gură!”, Isus poate să liniștească furtunile din viețile noastre tulburate.