[miercuri, 23 iunie] Rezistența în fața ispitelor

Atunci când oamenii fac ceva greșit, câteodată, spun că diavolul i-a făcut să acționeze așa. Ai auzit vreodată pe cineva să spună că Dumnezeu i-a făcut să acționeze astfel? Probabil că nu. De fapt, nici Dumnezeu, nici diavolul nu ne fac să greșim. Noi alegem să facem răul pentru a ne satisface propriile dorințe rele. Iacov 1:14

Așadar, care este sensul acelei părți din Rugăciunea Domnului care spune „nu ne duce în ispită”? Este o cerință adresată lui Dumnezeu, Tatăl nostru iubitor, să nu ne ispitească? Nu. Dumnezeu nu ispitește pe nimeni. Iacov 1:13 Aceasta e lucrarea diavolului. De fapt, el este numit „ispititorul” (Matei 4:1,3). Versetul sugerează mai degrabă o rugăminte adresată lui Dumnezeu să ne scoată din calea lucrurilor rele și a oamenilor răi, conducându-ne, în schimb, pe „cărări drepte” (Psalmul 23:3).

Dumnezeu îi permite lui Satana să ne ispitească din câteva motive foarte bune. Noi suntem născuți din „carne” (Romani 8:3) și chiar dacă „ne-am născut din nou” din Duhul Sfânt (Ioan 3:6,7), este ușor să păcătuim din nou. Dar când trecem printr-o încercare și rezistăm încă o dată în fața ispitei, ne întărim caracterul pentru a rezista data viitoare – și nu va mai fi atât de greu.

Asta înseamnă că trecerea prin încercări și rezistarea în fața ispitelor sunt binecuvântări? Biblia asta spune. Iacov 1:2,12 Dar asta nu este tot. Aceste etape ne arată, de asemenea, puterea lui Dumnezeu de a învinge păcatul „în fire pământească”. Lăudat să fie Dumnezeu! Această exclamație o includem în ultima propoziție a rugăciunii atunci când spunem: „A Ta este împărăția și puterea și slava în veci.” Apoi, în predica Sa, Isus a vorbit despre postit. Dacă nu am mânca o zi sau două și am bea doar apă, ni s-ar limpezi mintea, astfel încât vom gândi mai bine și vom auzi Duhul Sfânt vorbindu-ne, când căutăm cu sinceritate să ne apropiem de Dumnezeu.

Fariseii însă gândeau că postitul era o modalitate de a câștiga mai multe binecuvântări din partea lui Dumnezeu și mai multe laude de la oameni. Isus i-a numit ipocriți. Asta înseamnă că, prin felul cum se comportau,erau oameni înșelători.

Aplicație: Ce putem învăța din asta? Acțiunile noastre ar trebui să fie pe măsura cuvintelor noastre?