[sâmbătă, 28 decembrie]
Greu de ascuns
În anul 1996, o adolescentă pe nume Grace îşi citea lecția de engleză la fereastra apartamentului în care locuia. Deodată, nişte strigăte din stradă i-au atras atenția şi fata s-a uitat să vadă ce se întâmpla. Grace a asistat la detaliile cutremurătoare ale unei crime din spatele şcolii vecine, imagini pe care nu avea să le uite niciodată.
Poliția a început investigația, chestionând nenumărați locuitori din zonă. Din nefericire, s-a descoperit repede că nimeni nu dorea să depună mărturie împotriva cunoscutului traficant de droguri, responsabil pentru crimă.
Grace nu mai putea dormi din cauza imaginilor cumplite întipărite în memorie. Era speriată. Nu dorea să spună nimănui că văzuse clar întreaga faptă de la fereastra sa.
Cazul era mediatizat în toate ziarele locale. Poliția a lansat mai multe cereri de mărturie, însă nimeni nu a răspuns, pentru că nimeni nu dorea să fie implicat şi să rişte o răzbunare din partea criminalului.
Grace simțea că nu mai rezistă fără să stea de vorbă cu cineva. În cele din urmă, ea a vorbit cu o profesoară despre ceea ce văzuse, apoi şi-a strâns suficient curaj pentru a merge la poliție. După ce a vorbit cu un detectiv, s-a hotărât să depună mărturie despre ceea ce văzuse. Totuşi îi era teamă. I-a fost frică şi în momentul în care l-a identificat pe făptaş dintre mai mulți infractori. Însă, pe măsură ce se desfăşurau etapele procesului, curajul ei a crescut şi s-a implicat mai mult, văzând că făptaşul se apropie de pedeapsă.
Într-o zi, Grace a primit o scrisoare din partea mamei băiatului care fusese ucis. Aceasta îi mulțumea pentru că depusese mărturie. „Nu ştiu dacă aş mai fi putut trăi cu gândul că omul care mi-a ucis fiul umblă încă pe străzi vânzând droguri şi rănindu-i pe alții. Deşi nu-mi pot recăpăta băiatul, cel puțin pot dormi, ştiind că nimeni nu va mai suferi din pricina criminalului.” În ciuda stărilor de anxietate şi de spaimă pe care le-a resimțit, Grace şi-a recăpătat somnul, conştientă că meritase efortul.
