La tine în școală este angajată o profesoară proaspăt absolventă de facultate. Are foarte puțină experiență în predarea limbii române. Are mereu conflicte cu elevii. Aceștia își dau silința să o provoace. Profesoara pierde clasa din mână și, în cele din urmă, face o criză de nervi. La ora când pleci spre casă, o vezi pe profesoară ieșind din școală cu lacrimi în ochi.

 

„Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:13-16). Descrie cum s-ar purta cu profesoara un copil al lui Dumnezeu, care și-a însușit calitățile sării și ale luminii