[joi, 18 aprilie]

 

 

Unele descrieri biblice ale lui Dumnezeu sunt grandioase și înspăimântătoare. Altele sunt mai liniștitoare, de exemplu atunci când este comparat cu un tată sau o mamă iubitoare. Toate acestea sunt importante și ne ajută să ne formăm o imagine echilibrată despre Dumnezeu și dragostea Sa. Însă, probabil, cea mai atrăgătoare imagine este cea despre Dumnezeu care dorește, pur și simplu, să Își împartă timpul cu noi, să ne însoțească în excursii, la masă și să stea de vorbă cu noi – uneori cu seriozitate, alteori cu bucurie și seninătate. Şi, în cele din urmă, acest Dumnezeu dorește să locuiască împreună cu noi pentru veșnicie. Ce experiență extraordinară ar fi dacă, ajungând prieten cu Dumnezeu pentru o clipă, o zi, ai uita că este Dumnezeu (nu într-un mod neglijent și blasfemator) și L-ai simți în mod direct ca prieten!

 

În viața spirituală, cel mai greu de găsit și de păstrat este echilibrul între a fi prieten cu Dumnezeu și a-L respecta așa cum trebuie. Se întâmplă să alunecăm uneori în extreme, fiind poate prea familiari cu Dumnezeu (este adevărat că Isus este prietenul nostru, dar El nu este totuna cu Georgică din spatele blocului) sau mult prea rezervați, ținându-ne la distanță de sfințenia Sa (în cazul acesta, Îl considerăm inabordabil, supărăcios). Soluția pentru a nu cădea în extreme este aceea de a citi cu atenție Biblia. În Biblie găsim numeroase exemple despre modul în care oamenii au comunicat cu Dumnezeu și despre modul în care El a comunicat cu ei. Apoi, trebuie să fim atenți la felul în care ne exprimăm când vorbim cu Dumnezeu și despre Dumnezeu.