[Sâmbătă] 15 Decembrie
Ce rol are atmosfera în susținerea vieții? Mai întâi, să nu uităm că aerul are greutate, adică exercită o anumită presiune asupra corpurilor noastre. Corpul are nevoie de această presiune exercitată din afară, pe care de fapt nici nu o simțim, dar care echilibrează presiunea din interiorul corpului. Dacă atmosfera ar fi mai puțin densă, așa cum este la altitudinea de 20 km, fluidele din corpul nostru ar „fierbe” și am muri. Atmosfera este alcătuită dintr-un amestec de gaze: azot sau nitrogen 78%, oxigen 21% și restul, argon, dioxid de carbon și, în cantități mult mai mici, alte gaze. Oxigenul este cel care întreține arderile. Dacă procentul de oxigen din atmosferă ar fi mai mare, orice flacără s-ar putea transforma rapid într-un incendiu greu de controlat. Din fericire, azotul are o acțiune exact inversă, astfel că amestecul de oxigen și azot face atmosfera tocmai potrivită pentru a susține viața și a ne oferi siguranță. Azotul este esențial pentru viața plantelor. Azotații sunt îngrășămintele artificiale cel mai larg folosite. Există un foarte interesant circuit al azotului în natură. Ce putem spune despre micul procent de dioxid de carbon? Ştim că acest gaz rezultă și în urma arderilor care au loc în corpul nostru. Când respirăm, noi inspirăm aer, din care folosim oxigenul, și expirăm dioxidul de carbon. În procesul de respirație, și plantele consumă oxigen, numai că viața lor depinde și de un alt proces, numit fotosinteză, în care folosesc energia luminoasă, pe care o primesc de la soare, apa, pe care o iau din sol, și dioxidul de carbon, pe care îl iau din aer, pentru a produce hidrații de carbon, substanțele nutritive de bază pentru orice ființă vie. Din procesul de fotosinteză rezultă însă și oxigen, pe care plantele îl elimină, împrospătând astfel aerul. Se pot constata nenumărate exactități și coincidențe incredibile în determinarea echilibrului perfect al Pământului, de fapt al Universului întreg. Dar oare sunt coincidențe? Să fi apărut totul din senin?! Ştiind toate acestea, am mai putea crede că Pământul a apărut la întâmplare sau că existența vieții și cea a omului sunt doar urmarea hazardului? Este imposibil de conceput că această ordine și existența ființelor inteligente provin din inexistența gândirii, respectiv din substanțe anorganice, pe calea unor simple „întâmplări”. Poate mișcarea întâmplătoare a particulelor primare să producă gândire inteligentă sau pot moleculele inerte să genereze închinare spirituală?
