Ştiai că Pământul este bombardat în fiecare zi cu cantități considerabile de meteoriți? Cei mai mulți sunt particule de roci de mărimea unui grăunte de nisip, dar mult mai grele și mai dure. Ei se apropie de Pământ cu o viteză extrem de mare, în jur de 140 000 km/h. La viteza aceasta, chiar și un grăunte de nisip poate omorî o ființă vie. Dar, datorită frecării cu particulele din care este alcătuită atmosfera, se dezvoltă o temperatură suficient de mare pentru ca meteoriții să ardă. În ionosferă există variații foarte mari de temperatură – noaptea până la 90oC, iar ziua până la +150oC. Din cauza aceasta, doar foarte puțini meteoriți reușesc să ajungă la mai puțin de 70-80 km apropiere de suprafața Pământului. Din fericire pentru noi, pentru că, altfel, ne-ar fi foarte greu să supraviețuim acestui „bombardament”.

 

Desigur că unii meteoriți au dimensiuni mult mai mari decât cele ale unui grăunte de nisip și, din cauza aceasta, reușesc să ajungă pe suprafața Pământului. Un meteorit uriaș, care a căzut cu mulți ani în urmă în Deșertul Arizona, a creat un crater cu un diametru de 1.200 m și o adâncime de 150 m. Ce bine că nu a căzut în centrul unui oraș!

 

De fapt n-a fost continent în care să nu fi căzut meteoriți. În Franța, pe 26 aprilie 1803, a fost semnalată o grindină de piatră ce s-a întins pe o arie care se putea traversa în 30 de ore. Această ploaie meteorică este probabil urmarea tot a dezintegrării unui meteorit în atmosferă. Cratere de diferite dimensiuni au fost descoperite în Arizona, în Deșertul Arabiei, în Oregon, în Texas, în Australia. Unii dintre meteoriții ce se apropie de planeta noastră pierd suficientă viteză în contact cu atmosfera și, alunecând prin ea, rămân pe orbita circumterestră. Dacă Pământul este protejat cât de cât de atmosfera sa, cei mai mulți dintre meteoriți, de mici dimensiuni, dezintegrându-se în contactul cu aceasta și foarte puțini lovind solul, Luna a fost pur și simplu ciuruită de căderea lor, urmele unde au căzut arătând ca niște cratere ce ajung până la 100 km în diametru. Se pare că nici planeta Marte nu a fost scutită de impactul cu aceste corpuri rătăcitoare ale sistemului solar.

 

Pentru planeta noastră, meteoriții nu reprezintă decât un pericol local, în cazul în care ajung pe sol, dar rămân asteroizii și cometele care sunt o adevărată amenințare pentru existența noastră.

 

Este clar că atmosfera este cel mai interesant, cel mai eficient, cel mai practic „scut” care ar fi putut să fie proiectat pentru planeta noastră și constituie încă o dovadă că Pământul a fost făcut de Cineva, a cărui înțelepciune întrece cu mult puterea noastră de pricepere.


Părerea mea