[Duminică] 2 Decembrie

 

 

Cuvântul „prigoană”, folosit în Matei 5:10 (”Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!”), este mai vechi. Înseamnă persecuție. Continuarea versetului biblic explică însă înțelesul. Sensul mai vechi al cuvântului „a ocărî” este acela de „a defăima, a vorbi de rău”; expresia mai este folosită și cu sensul de a mustra, a dojeni.

 

Pe la zece ani eram destul de gras și sufeream mult pentru că la școală colegii făceau haz pe seama mea. Când mergeam cu bicicleta, îi auzeam spunând: „Ia uite, un elefant pe bicicletă!” Mama îmi amintea atunci o vorbă din bătrâni, care spune că bățul și piatra pot să-ți rupă oasele, dar vorba, nu. Şi totuși cuvintele pot răni inima și lasă urme dureroase. Ți s-a întâmplat să fii ocărât, batjocorit de alți copii? Ce ai simțit atunci?

 

(Numește simțămintele pe care le-ai avut: durere, ciudă, ură, amărăciune, dispreț etc.) I-ai vorbit cuiva despre aceste lucruri? Dar tu ai spus vreodată cuvinte batjocoritoare despre cineva?

 

„De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:10)

 

„Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.” (Romani 8:18)

 

„Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El…” (Filipeni 1:29)

 

„Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi: dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă înveseliți și la arătarea slavei Lui.” (1 Petru 4:12,13)