[Joi] 15 Noiembrie

 

 

Cu mai bine de trei sute de ani în urmă, an de an, corăbii spaniole încărcate cu aur, argint și pietre prețioase cărau aceste comori din America de Sud spre Spania. Prețioasa încărcătură, ce aparținea de fapt locuitorilor Americii de Sud, era dusă de iscusiții corăbieri casei regale a țării lor.

 

Dar corăbiile cu valoroasa încărcătură nu ajungeau totdeauna la destinație. Uneori se scufundau din cauza furtunilor, alteori erau purtate de curenți puternici și vânturi năprasnice spre insule necunoscute sau, pur și simplu, erau atacate de alți navigatori, de exemplu de englezi, care le făceau concurență și cărau apoi comorile în țara lor. Alteori erau atacați de pirați, care ascundeau comorile.

 

Așa au apărut „căutătorii de comori” – temerari care încearcă să aducă la suprafață comorile de pe vasele scufundate sau să descopere ascunzătorile piraților. Nu e o muncă ușoară, nici lipsită de pericole. Uneori este încununată de succes – căutătorii găsesc câte o lădiță cu monede de preț, cu bijuterii din aur și argint, pietre prețioase și perle. Alteori, nu găsesc nimic.

 

Isus ne spune să cercetăm Scripturile, adică să căutăm în ele cu atenție, la fel ca oamenii care caută comori, ca să găsim comorile ascunse ale Bibliei. De exemplu, în Luca 6:36 găsim un îndemn extrem de important pentru noi. Tot Biblia ne spune că Isus este Marele nostru Preot și ne îndeamnă să ne apropiem de El „cu deplină încredere”. Chiar dacă, în general, nu ne place când îi este cuiva milă de noi – e mai bine să nu avem nevoie de mila nimănui – de mila lui Dumnezeu avem nevoie.