Foame și sete

 

Poate ne este greu să definim ce este foamea și setea, totuși fiecare dintre noi știe cum se manifestă. Sunt semnalele corpului sănătos că are nevoie de hrană și de băutură, condiții esențiale ale vieții. Atunci când copiii nu au poftă de mâncare, părinții sunt îngrijorați și știu că este un semn de boală. Dacă această situație se prelungește, părinții apelează la ajutorul medicilor. După cum corpul nostru are nevoie de hrană și băutură, tot așa viața noastră sufletească are nevoie de „hrană și băutură”. Domnul Isus Hristos folosea acest limbaj simbolic. Biblia spune despre El că este Pâinea vieții și Apa vieții. Fără El, omul mai întâi slăbește din punct de vedere sufletesc, apoi se îmbolnăvește și, în final, moare. Unul dintre cei mai frumoși psalmi, care ilustrează dorința intensă după Dumnezeu, se exprimă astfel: „Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu…” (Psalmii 42:1,2). Foamea și mai ales setea sunt nevoi vitale, urgente. Atunci când îți este sete, nu o poți amâna nici pentru anul viitor, nici chiar pentru ziua de mâine. Când îți este sete, lași totul și cauți să-ți astâmperi setea. Aceasta este atitudinea la care Se referă Domnul Isus Hristos atunci când vorbește despre cei care sunt flămânzi și însetați după neprihănire.

 

Dacă urmărim cu atenție șirul fericirilor, constatăm că ele subînțeleg procesul de vindecare spirituală. Totul pornește de la acceptarea diagnosticului stabilit de Marele Medic în prima fericire: sărăcia spirituală. A doua fericire se referă la luarea în serios a acestei stări prin aceea că suntem sincer întristați de această realitate. A treia fericire se referă la supunerea noastră de bunăvoie la tratamentul prescris de Domnul. Urmarea îmbucurătoare este revenirea foamei și a setei sănătoase. În general, toți suntem doritori după dreptate. Toți suferim de pe urma nedreptăților de orice fel. Dar, în timp ce protestăm împotriva formelor de nelegiuire care există, nu manifestăm dorința ca noi înșine să devenim drepți. Cuvintele Domnului Isus se referă totuși la o neprihănire personală, la dorința fiecăruia dintre noi de a trăi o viață fără păcat. Este posibilă atingerea unui asemenea standard de viețuire? De la început, Satana, marele adversar al lui Dumnezeu, a susținut că poruncile lui Dumnezeu nu pot fi ținute; cu alte cuvinte, Dumnezeu a creat niște ființe care nu pot atinge cotele moralității prevăzute de cele Zece Porunci. Majoritatea oamenilor de astăzi, neexceptând o mulțime de creștini, susțin același lucru. Unul dintre motivele întrupării Domnului Isus și ale viețuirii Sale pe Pământ a fost acela de a demonstra această posibilitate. El a trăit o viață neprihănită, o viață fără păcat. Domnul Hristos ne dezvăluie secretul biruinței Sale și, chiar mai mult, El dorește să ne transmită neprihănirea Sa. În această săptămână învățăm secretul obținerii acestei biruințe.


Părerea mea