[Marți] 2 Octombrie
Fiecare creator are câte o lucrare de care este mândru mai mult decât de toate celelalte, care ajunge să-l reprezinte. Poate că pentru Michelangelo această lucrare este faimoasa statuie a lui David, iar pentru Leonardo da Vinci, Mona Lisa. Capodopera lucrării de creație a lui Dumnezeu a fost omul. Află de ce prin intermediul următoarelor întrebări: Cum a creat Dumnezeu omul?
Gen. 1:26-27 ”Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut”.
Gen. 2:7 ”Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”.
Ps. 119:73 ”Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!”
Ps. 139:14 ”Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”
Care era poziția omului, în raport cu Dumnezeu și cu îngerii? (Evrei 2:7 ”L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale”.)
Prin ce s-a deosebit metoda folosită pentru a-l crea pe om de metodele folosite pentru restul lucrării de creație?
Descoperă în citatul următor motivele pentru care omul e considerat „coroana creației”: „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său… Nu există niciun temei pentru a presupune că omul a evoluat printr-un mod lent de dezvoltare de la formele inferioare de viață animală sau vegetală… Genealogia neamului omenesc, așa cum ne este dată prin inspirație, ne duce înapoi la originea sa, nu la o linie de germeni, moluște și patrupede în dezvoltare, ci la Marele Creator. Deși format din țărână, Adam a fost «fiul lui Dumnezeu». El a fost așezat ca reprezentant al lui Dumnezeu, mai presus de ființele inferioare. Ele nu sunt capabile să înțeleagă sau să recunoască suveranitatea lui Dumnezeu, totuși au fost făcute cu capacitatea de a iubi și a sluji omului… Însă omul trebuia să poarte chipul lui Dumnezeu atât în înfățișarea exterioară, cât și în caracter… Natura sa era în armonie cu voința lui Dumnezeu. Mintea sa era capabilă să înțeleagă lucrurile dumnezeiești.” (Patriarhi și profeți, p. 29-30, ed. 1996)
