[Marţi] 18 Septembrie
Aproape de sfârşitul misiunii Sale pe pământ, Isus a fost invitat la masă de un om numit Simon, pe care îl vindecase de lepră. Maria, care Îl iubea în mod deosebit pe Isus, pentru că El îi iertase o mulţime de păcate şi o ajutase să se simtă un om ca toţi ceilalţi, stătea cât mai aproape de Isus, încercând să nu piardă niciunul dintre cuvintele Lui. Cu ocazia aceasta, Maria a spart vasul de alabastru şi a turnat mirul de mare preţ pe capul şi picioarele lui Isus. Darul valora cât câştigul pe un an de muncă – era un mare sacrificiu din partea Mariei, dar ea preţuia atât de mult ce făcuse Isus pentru ea, încât nimic nu i se părea prea scump pentru a-şi arăta recunoştinţa. Isus a apreciat darul ei şi a înţeles că venea dintr-o inimă plină de recunoştinţă. Dar parfumul n-a putut fi ţinut ascuns, iar atunci când s-a răspândit în toată încăperea, s-a găsit imediat cineva care să o privească dispreţuitor – Iuda (Marcu 14:4,5): ”4 Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? 5 Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.”
Iuda era casierul ucenicilor, dar banii grupei cam „alunecau” în buzunarul lui. Deşi a spus că ar fi fost mai bine ca banii să fi fost daţi săracilor, de fapt, lui nu-i era milă de săraci, iar Isus îi cunoştea sentimentele. „Iuda se lăsase stăpânit de avariţie, până când aceasta ajunsese să domine orice trăsătură bună a caracterului său. El era invidios pentru darul adus lui Isus. Inima lui ardea de invidie că Mântuitorul primise un dar potrivit pentru monarhii pământului. El L-a trădat pe Domnul său pentru o sumă mult mai mică decât vasul de nard.” (Hristos, Lumina lumii, p. 522, ed. 1991)
Nu trebuie însă să ne limităm la a-l privi reprobator pe Iuda Iscarioteanul. În feluri diverse, şi noi putem să repetăm păcatul lui. Şi noi putem să cădem în patima banilor, fiind gata să călcăm principiile cerului pentru a-i obţine. Este atât de simplu să spui ceea ce este corect şi, în schimb, pe la spate, să acţionăm contrar celor spuse. Avem nevoie de o minte care să fie obişnuită să gândească bine, corect, şi să facem totul pentru a avea o conştiinţă curată.
