[Duminică] 16 Septembrie

 

Imaginează-ţi ce gânduri i-au venit în minte Evei în momentul în care l-a întâlnit pe Satana. „Mi-ar plăcea să ştiu ce deosebire este între bine şi rău. Mi-ar plăcea să fiu mai deşteaptă. Şi, de ce nu, să fiu ca Dumnezeu!” Chiar înainte de a atinge fructul, în mintea Evei a apărut pofta. Când a întins mâna ca să atingă fructul, în mintea ei, deja păcătuise.

 

Porunca a zecea din Decalog spune „Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău” (Exodul 20:17).

 

Sunt acestea singurele „lucruri” pe care nu trebuie să le poftim?

 

Fiecare om se confruntă cu pofta. Poftim lucrurile pe care le vedem la alţii şi pe care nu le avem sau nu ni le permitem. Ne închipuim că, dacă am avea şi noi lucruri ca acelea (computer, maşină, posibilitatea de a călători etc.) am fi mai fericiţi. Adevărul este însă că, dacă am putea fi spectatorii vieţii unora dintre cei pe care îi invidiem, ne-am da seama că aceştia nu sunt mai fericiţi. Nu lucrurile aduc fericirea în viaţa omului.