[Joi] 6 Septembrie

 

 

Esau a fost atât de mânios că fratele lui îi luase prin vicleşug binecuvântarea, încât Iacov a trebuit să plece de acasă. S-a dus în Padan-Aram, la fratele mamei lui, şi acolo a cunoscut-o pe Rahela, cu care a vrut să se căsătorească şi pentru care a trebuit să muncească şapte ani pentru Laban. Desigur că, în ziua nunţii, Iacov a fost foarte emoţionat şi i-a făgăduit miresei sale, care era acoperită cu un văl gros, că o va iubi toată viaţa, că o va respecta şi va avea totdeauna grijă de ea. Dar, după ce s-a terminat ceremonia şi mireasa şi-a luat vălul de pe faţă, Iacov a descoperit că socrul său îl înşelase – mireasa nu era Rahela, ci sora ei mai mare! Iacov a fost furios, s-a simţit tras pe sfoară. Dar nu făcuse şi el la fel cu fratele său?

 

După o săptămână, Iacov s-a putut căsători şi cu mult dorita Rahela, pentru care a mai muncit la socrul lui încă şapte ani!

 

Lucrurile nu au mers prea bine, aşa că Iacov s-a hotărât pe la o vreme să-şi ia familia, de acum destul de numeroasă, şi să plece de la Laban. Laban a aflat câteva zile mai târziu de plecarea lor, pentru că plecaseră în lipsa lui, şi a pornit să-i urmărească. Când i-a ajuns, Laban a spus: „Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: «Fereşte-te să vorbeşti de rău sau de bine lui Iacov»”. Nici Laban nu a fost prea mulţumit. Avea şi el motivele lui (Geneza 31:30-34). Se pare că de ambele părţi a existat necinste şi înşelătorie. Până la urmă, „ce seamănă omul, aceea va şi culege”.

 

Istoria vieţii lui Iacov ne arată clar că necinstea nu este o opţiune. Furtul, minciuna şi înşelătoria pot părea opţiuni mai simple şi par să asigure o cale mai scurtă către obiectul dorinţei noastre, dar ele contravin principiilor lui Dumnezeu.