[Vineri] 13 Iulie
Cum se întâmplă?
Domnul a vrut ca israeliţii să aibă o viaţă cât mai fericită. De aceea El le-a dat şi nişte instrucţiuni precise, ca să fie buni şi miloşi cu alţii.
Trece în dreptul fiecărui text litera cu care este notat conţinutul lui.
Leviticul 19:9 Leviticul 19:10
Leviticul 19:13 Leviticul 19:14
Numeri 35:15 Leviticul 25:36
A. Să nu înşeli pe cel care munceşte pentru tine.
B. Hotărăşte nişte cetăţi de scăpare pentru orice om care va ucide pe cineva fără de voie.
C. Să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău.
D. Să nu vorbeşti de rău pe un surd.
E. Să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta.
F. Să nu iei nici dobândă, nici camătă.
De multe ori, legile lui Dumnezeu sunt percepute doar ca nişte restricţii care ne limitează fericirea. De fapt, multe dintre legile Sale ne învaţă să îi ajutăm pe cei din jurul nostru să fie mai fericiţi. Fericirea noastră nu poate fi separată de fericirea celor din jurul nostru. Iar poruncile Tatălui din ceruri au tocmai rolul de a ne învăţa cum să trăim în societate, cum să relaţionăm cu membrii familiei, cu prietenii, cu vecinii, colegii de şcoală ş.a.m.d.
„Când copiii lui Dumnezeu dau pe faţă îndurare, bunătate şi iubire faţă de toţi oamenii, ei dovedesc caracterul rânduielilor cerului. Ei dau mărturie că «Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul» (Psalmii 19:7). Şi oricine nu dă pe faţă această iubire calcă legea pe care pretinde că o onorează. Atitudinea faţă de fraţii noştri arată care este atitudinea noastră faţă de Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu în inimă este singurul izvor pentru iubirea faţă de aproapele. «Dacă zice cineva: ’Eu iubesc pe Dumnezeu’, şi urăşte pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?» Prea iubiţilor, «dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi»
(1 Ioan 4:20,12).” (Viața lui Isus, p. 481)
