[Marți] 26 Iunie
Ce importanţă are pentru mine?
La creaţie, Dumnezeu l-a făcut pe om „din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7). Aşa a fost creat omul. Luând din pământul pe care îl crease deja, Dumnezeu a modelat un trup, apoi a „suflat” peste forma aceea neînsufleţită cu răsuflarea Sa, dându-i „suflare de viaţă”, şi astfel trupul a căpătat viaţă. Toate organele şi sistemele au intrat în funcţiune şi au început să lucreze normal. „Suflarea de viaţă” a fost principiul vieţii. Deci, „formula” de la creaţie a fost: trup + suflare de viaţă (sau duh) = un suflet viu.
La moarte, se întâmplă exact invers: un suflet viu – suflarea de viaţă = un trup neînsufleţit.
Suflarea de viaţă, sau spiritul, duhul, se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat, iar trupul se întoarce în ţărână (Eclesiatul 12:7). Atât animalele, cât şi omul se supun aceluiaşi proces. „Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi… cum moare unul, aşa moare şi celălalt… Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână” (Eclesiastul 3:19,20).
Un om este un tot unitar. Dacă se opreşte respiraţia, se opresc funcţiile tuturor celorlalte organe. După moarte, totul stă. Dar moartea nu este sfârşitul. Când Dumnezeu va reîncepe procesul creaţiei, se va întâmpla ceva minunat şi vom vedea ce spune Biblia despre aceasta.
Sunt mulți oameni care cred că, după moarte, spiritele celor morți supraviețuiesc într-o formă care implică o anumită conştiență. Ba, unii cred că aceste spirite îşi primesc deja pedeapsa ori răsplata, mergând în Iad sau în Rai. Dacă citim Biblia cu atenție şi o interpretăm logic, vedem că, din moment de va avea loc o judecată la a Doua Venire a lui Isus, nu ar avea niciun sens ca, imediat după moarte, spiritele să primească pedeapsa ori răsplata în contul unei judecăți care nu a avut loc încă. Plus că, mai multe texte biblice arată că, în moarte, ființa umană nu mai este conştientă.
