[Marți] 5 Iunie

 

Ce importanță are pentru mine?

 

Moda, în general, şi fardurile, în special, creează o dependenţă puternică de lumea aceasta. Începi puţin, apoi încă puţin, după care nu te mai poţi opri. Următorul pas cere o schimbare radicală. Cumperi reviste, alergi cu sete în priviri prin magazine, studiezi noile oferte şi vezi rezultatele. Efortul tău nu trece neobservat.

 

Colegii te remarcă, te încurajează şi-ţi admiră noua înfăţişare. Nici la biserică machiajul pare să nu mai fie o problemă atât de mare. Îţi linişteşti conştiinţa spunându-ţi că mai sunt şi alţii, dar, în realitate, este o ruptură. E dificil să te aşezi în genunchi când fusta e prea scurtă sau când poşeta ta adăposteşte lângă Biblie rujul, rimelul şi creionul dermatograf. Aşa e moda.

 

Lumea lui Dumnezeu, cea sfântă, curată şi adevărată, are şi ea regulile ei. Şi cum sufletul tău este prea strâmt să adăpostească două lumi, Dumnezeu îţi spune astăzi, prin Cuvântul Său, că „nu se poate sluji la doi stăpâni”, căci fie vom urî pe unul şi vom iubi pe celălalt, fie vom ţine numai la unul şi vom nesocoti pe celălalt (Luca 16:13).

 

Dumnezeu a câştigat biruinţa pentru mine, dar trebuie să pun acolo un străjer atent, pentru că „ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac” (Romani 7:18).

 

Noi, oamenii, ştim ce înseamnă păcatul. Nu ne putem dezvinovăţi, pentru că Dumnezeu a lăsat în noi un semn: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o dă lumea” (Ioan 14:27). O pace inconfundabilă. Când ea dispare, un univers întreg se spulberă, Universul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu cunoaşte noţiunea de înfrângere. Victoria este singura acţiune care i se potriveşte. Iar biruinţa Lui este mântuire pentru noi.

 

„Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.” (1 Timotei 2:9,10)