[Sâmbătă] 19 Mai

 

Un model de urmat

 

Dumnezeu ne-a dat un „standard” după care putem verifica dacă ce facem e bine sau e rău. Îl găsim în Filipeni 4:8: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Toate acestea se includ în ceea ce numim comportament, obiceiuri, stil de viaţă.

 

Textul acesta ne ajută să ne verificăm atunci când alegem ce să spunem, ce să facem şi chiar lucrurile la care ne gândim. S-ar putea ca altcineva să ne îndemne să facem un anumit lucru. Şi pe acesta trebuie să-l verificăm cu „standardul”. Practic, orice lucru din viaţa noastră poate fi „testat” în felul acesta şi atunci vom fi scutiţi de multe necazuri şi amărăciuni, care altfel s-ar putea să vină mai târziu.

 

Dumnezeu nu vrea să ne impună un anumit fel de comportare, ci doar ne arată ce e mai bine pentru noi şi ne oferă un ghid pe care să-l urmăm, dacă vrem să fim fericiţi.

 

Când fetele noastre erau mici, am avut o pisică pe care o chema Blackie. Vă daţi seama de ce i-am pus acest nume – era neagră de tot, nu avea niciun firicel alb în blană.

 

Fetele o iubeau foarte mult. Când se jucau sau când învăţau, Blackie era lângă ele. Se ţinea după ele ca scaiul – nu suporta să le vadă plecând. Desigur, erau multe lucruri pe care le făceau şi fetele, şi Blackie: respirau, mâncau, dormeau, se mişcau. Şi Blackie vedea, auzea, mirosea, gusta, simţea. Învăţase şi să „dea lăbuţa”. Dar fetele puteau face lucruri pe care, oricât s-ar fi străduit, Blackie nu le putea face. De exemplu, fetele puteau întreba: „De ce?” şi, pe măsură ce creşteau, au înţeles ce e bine şi ce e rău. Treptat, au în vă ţat să aleagă şi să ia hotărâri pe baza unor raţionamente.

 

Deşi a crescut în vârstă odată cu fetele, Blackie nici nu se gândea la aşa ceva. Pentru ea, era de ajuns să aibă mâncare, să doarmă cât mai aproape de ele, să fie mângâiată din când în când şi… cam atât.

 

Dumnezeu i-a făcut pe oameni altfel decât pe animale – i-a înzestrat cu minte; ei pot gândi, lucru pe care animalele nu-l pot face.

 

Iată ce înseamnă să fii făcut „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” (Geneza 1:27). Pentru că avem minte, înţelegem că Dumnezeu este Creatorul nostru şi, tot datorită minţii, putem să comunicăm cu El prin studiu şi rugăciune, învăţând astfel, direct de la El, ce e mai bine pentru noi. Pentru că ne-a făcut, Dumnezeu ştie despre noi mai multe decât oricine altcineva. Deci El ştie cel mai bine cum ne putem îngriji mai bine trupul şi mintea, pentru a le păstra în cea mai bună stare de funcţionare.
un