[Vineri] 11 Mai
Cum se întâmplă?
Mulţi oameni aşteaptă Sabatul cu grijă, cu teamă sau cu plictiseală. Li se pare foarte greu să stea o zi întreagă fără să facă nimic din ce le-ar plăcea şi să facă doar lucruri care îi plictisesc. Nu ar trebui să fie aşa. Dumnezeu nu doreşte nicidecum aşa ceva. Vorbind despre păzirea Sabatului, El foloseşte cuvântul „desfătare” (Isaia 58:13).
Fiind ziua Sa, este firesc să facem în Sabat ce Îi place lui Dumnezeu, mai degrabă decât ce ne place nouă. Iată ce ne pro pune El: „… Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării…” (Isaia 58:13).
Sunt multe lucruri interesante de făcut în Sabat. Iată câteva idei pe care ni le dă Neils-Erik Andreasen: „Sabatul este o zi minunată pentru întregul popor al lui Dumnezeu. În ziua aceasta, putem avea o masă festivă cu toată familia şi cu prietenii, tineri şi bătrâni, la lumina plăcută a candelelor, bucurându-ne de o hrană gustoasă, de băuturi sănătoase şi înviorătoare şi de discuţii plăcute. Sau putem petrece după-amiezi de neuitat la umbra pomilor, aşezaţi pe pături, cu cărţi din care ne împărtăşim unii altora comori de înţelepciune, în timp ce savurăm fructe proaspete şi nuci. Ne putem bucura de o plimbare agale, prin pădure, pe malul unui râu, al unui lac sau chiar al mării, vorbind puţin, privind mai mult şi gândind şi mai mult. Ce bucurie trebuie să fi simţit Dumnezeu când a făcut lumea noastră! Nu lipsea nimic, totul era în ordine, la locul lui, toate lucrurile potrivindu-se unele cu altele, în perfectă armonie, într-o minunată interac ţiune – pământ şi cer, flori şi pomi, oameni şi animale. Dar, chiar atunci, cât de înţelept şi plin de grijă iubitoare a fost Dumnezeu, când S-a oprit şi a spus: «Gata! Acum vom lua o pauză de douăzeci şi patru de ore.» Ce este Sabatul pentru mine? O amintire a creaţiei, un semn al legământului, o pregustare a veşniciei, odihnă şi egalitate, închinare şi bucurie şi minunata plăcere de a fi laolaltă unii cu alţii şi cu Dumnezeu” (Adventist Review, 2 ian. 1987, pag. 13).
Dar pentru tine?
