Ce importanţă are pentru mine?

 

Dacă Îl urmăm pe Isus, adică dacă facem ce a făcut El, putem fi siguri că nu greşim. Când vine Sabatul, ar trebui să ne întrebăm: Ce ar face acum Isus, dacă ar fi în locul meu? Şi să facem ce a făcut El.

 

Copil fiind, Isus obişnuia să meargă la sinagogă în Sabat şi Şi-a păstrat acest obicei şi când a fost om mare.

 

Odată, Se întorsese în satul natal. Biblia spune că în Sabat, „după obiceiul Său”, a intrat în sinagogă (Luca 4:16). Tot în Sabat, Isus obişnuia şi să-i ajute pe cei aflaţi în suferinţă. „Este îngăduit a face bine în zilele de Sabat”, le-a spus El fariseilor, care L-au acuzat de călcarea Sabatului când l-a vindecat pe omul cu mâna uscată (Matei 12:10-13). Altă dată, Isus a întâlnit un orb din naştere. Şi, deşi era Sabat, a făcut un fel de noroi, cu care a uns ochii orbului, apoi l-a trimis să se spele în scăldătoarea Siloam. Omul a fost vindecat (Ioan 9:7).

 

Cât a fost pe pământ, Isus a păzit Sabatul ca pe o zi sfântă; era ziua pe care El o pusese deoparte la creaţie, ca zi de odihnă, pentru că Isus este Creatorul (Coloseni 1:16; Evrei 1:2). La sfârşitul celor şase zile ale creaţiei, în ziua a şaptea, El S-a odihnit, a binecuvântat această zi şi a pus-o deoparte, ca zi sfântă. Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt, care au luat parte împreună cu Domnul Isus la creaţie, S-au odihnit împreună cu El în Sabat.

 

Unii spun că Isus a schimbat Sabatul, mutându-l din ziua a şaptea în prima zi a săptămânii. Dar niciun cuvânt din Biblie nu spune că El ar fi făcut aşa ceva sau că ar fi intenţionat cel puţin. De fapt, pentru că Sabatul este o amintire a creaţiei, un fel de aniversare, de „zi de naştere” a planetei noastre, nici nu poate fi schimbat de la o zi la alta. Noi trebuie să ţinem aceeaşi zi pe care a ţinut-o Isus.


Părerea mea