Legătura păstrată

 

În Eden, Adam şi Eva vorbeau faţă către faţă cu Dumnezeu. Adesea, mergeau împreună şi discutau. Dar păcatul a stricat această imagine frumoasă, făcând ca legătura dintre om şi Dumnezeu să nu mai fie atât de strânsă şi de personală ca înainte. Întotdeauna, păcatul aduce despărţire.

Înainte de potop, Noe a fost un profet al Domnului. El i-a avertizat pe cei din vremea sa că nu puteau fi salvaţi de la pieire decât dacă veneau în corabia pe care îi poruncise Domnul s-o facă. Mai târziu, Avraam a fost portavocea lui Dumnezeu pentru cei din vremea sa. Moise a fost marele profet care i-a scos pe israeliţi din Egipt şi i-a dus până la hotarele ţării făgăduite.

În timpurile Noului Testament, Dumnezeu a continuat să-i folosească pe profeţi pentru a păstra legătura cu poporul Său. Isus Însuşi a fost cel mai mare profet. În timpul din urmă, înaintea revenirii lui Isus, Dumnezeu a păstrat legătura cu poporul Său tot prin darul profeţiei şi aşa va fi până la sfârşit.

De fapt ce face un profet? Care e misiunea lui? Datoria lui este să transmită lumii soliile lui Dumnezeu, oricare ar fi urmările. Între altele, lucrarea profetului este şi aceea de a descoperi viitorul. Oricine ar vrea să ştie mai dinainte ce se va întâmpla. Profetul Amos spune: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci” (Amos 3:7). Dumnezeu doreşte ca poporul Său să ştie ce se va întâmpla.

Evenimentele viitoare sunt profetizate, adică prevestite, pentru ca oamenii să se poată pregăti. În primul secol, când Ierusalimul a fost asediat de romani, creştinii au ştiut ce au de făcut datorită profeţiei făcute de Isus (vezi Matei 24:15-20).

Referindu-Se la a doua Sa venire, Isus a spus: „De aceea, şi voi fiţi gata” (vers. 44). Biblia vorbeşte despre o judecată viitoare, când fiecare va fi pus faţă în faţă cu raportul vieţii sale. Profeţia aceasta ne face să ne gândim în mod serios la viitor. Toate avertismentele lui Dumnezeu au menirea de a ne conduce la pocăinţă. Când vedem cum se împlinesc profeţiile, încrederea noastră în Dumnezeu creşte şi, de asemenea, creşte şi convingerea că profeţiile care încă nu s-au împlinit se vor împlini.

 

Darul profeţiei este foarte important pentru poporul lui Dumnezeu. El a fost dat de la început şi va exista până la revenirea lui Isus.


Părerea mea