[Luni] 2 Aprilie
Ce încearcă ei să spună?
Oameni diferiţi, opinii diferite. Unele dintre citatele de mai jos sunt concepţiile unor adevăraţi cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu; altele nu sunt. Observi deosebirile? Cum se raportează aceste afirmaţii la ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său? După ce vei parcurge textele din secţiunea Dumnezeu spune…, scrie o frază care să conţină convingerea ta. Fii pregătit să o citeşti la Şcoala de Sabat.
„Primii discipoli se deosebeau foarte mult unii de alţii. Urmau să fie învăţătorii lumii şi reprezentau tipuri variate de caracter. Era Levi Matei, vameşul, chemat de la o viaţă de activitate în afaceri şi supunere faţă de Roma; habotnicul Simon, vrăjmaşul neîmpăcat al autorităţii imperiale; impulsivul, independentul, dar inimosul Petru şi fratele lui, Andrei; Iuda, iudeul, stilat, capabil şi având un duh viclean; Filip şi Toma, loiali şi cinstiţi, dar cu toate acestea zăbavnici în credinţă; Iacov, mai mărunt, şi Iuda, mai puţin ieşit în evidenţă printre fraţi, dar fiind bărbaţi cu forţă, hotărâţi şi în greşeli, şi în virtuţi; Natanael, un copil, ca sinceritate şi încredere; şi fiii lui Zebedei, ambiţioşi şi cu inimi iubitoare. Pentru a duce înainte, cu succes, lucrarea la care fuseseră chemaţi, aceşti ucenici, care se deosebeau atât de mult ca trăsături naturale, ca pregătire şi ca obiceiuri de viaţă, aveau nevoie să ajungă la o unitate de simţire, gândire şi acţiune. Obiectivul lui Hristos era să asigure această unitate. În acest scop, El a căutat să-i aducă în unitate cu Sine. Povara lucrării Sale pentru ei este exprimată în rugăciunea către Tatăl Său: «Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în noi…»” – Ellen White, autoare inspirată
„Biserica este un corp de credincioşi, compus din mulţi membri, chemaţi din toate naţiunile, seminţiile, limbile şi noroadele. În Hristos, noi suntem o nouă creaţie; deosebirile de rasă, cultură, educaţie şi naţionalitate, cum şi diferenţele dintre cei de sus şi cei de jos, dintre bogat şi sărac, dintre bărbat şi femeie nu trebuie să dea loc la dezbinări între noi. Noi suntem cu toţii egali în Hristos care, prin acelaşi Spirit, ne-a legat într-o unică comuniune cu El şi între noi; noi trebuie să slujim şi să fim slujiţi fără părtinire şi prejudecăţi. Prin descoperirea lui Isus Hristos în Scriptură, noi împărtăşim aceeaşi credinţă şi nădejde şi dăm tuturor o mărturie unanimă. Această unitate îşi are izvorul în unitatea Treimii divine, care ne-a adoptat ca să fim copii ai Săi.” – ”Adventiștii de Ziua a Șaptea cred …”
