[Joi] 22 Martie

 

Ce legătură are cu mine?

 

Există în sport ceva mai încurajator, care să stimuleze la depunerea tuturor eforturilor, decât prezenţa şi strigătele suporterilor din tribune? Sutele de voci, strigând în cor numele unui alergător sau al unui jucător, îl fac să dea tot ce poate.

 

De obicei, reuşim mai bine într-o acţiune, oricare ar fi ea, când ştim că suntem susţinuţi. Aşa este şi în biserică. Acesta este unul dintre motivele existenţei ei – să dezvolte simţământul apartenenţei, al spiritului de echipă. Săptămână de săptămână ne întâlnim şi stăm de vorbă cu prieteni, oameni care au aceleaşi probleme şi duc aceleaşi lupte. Este plăcut şi folositor să fii într-un grup de prieteni de aceeaşi vârstă, care caută răspunsuri la aceleaşi întrebări.

 

Un alt rost al existenţei bisericii este închinarea. Toţi avem în adâncul fiinţei noastre o dorinţă naturală de a ne închina Cuiva mai mare şi mai puternic. Desigur, putem să ne rugăm şi să ne închinăm lui Dumnezeu şi individual, dar, când facem aceasta împreună cu alţii, este mai plăcut, ne satisface mai mult şi ne umple inima în alt fel.

 

Adesea, comunitatea ne oferă ocazia de a fi de folos – punându-ne în slujba ei talentele. Biserica e ca un drum cu două sensuri. Ne aducem contribuţia, fiecare în felul său, iar biserica ne învaţă şi ne ajută să punem în practică ce am învăţat.