[Marți] 20 Martie
Ce importanţă are pentru mine?
Biserica lui Dumnezeu a existat şi a fost activă încă de când Adam şi Eva erau în grădina Eden. Deşi formele de organizare au fost diferite de-a lungul vremii, biserica a fost întotdeauna mijlocul ales de Dumnezeu pentru a le face cunoscută voia Sa copiilor Săi de pe pământ.
În vremea lui Avraam, biserica era constituită din familia acestuia, plus ceilalţi care doreau să Îi slujească adevăratului Dumnezeu. Şi mulţi au fost binecuvântaţi prin ea.
În călătoria sa spre Canaan, Israel a avut biserica sa, cortul făcut după rânduiala dată lui Moise pe Sinai. Sute de ani mai târziu, Ştefan a numit-o, în cuvântarea sa, „adunarea israeliţilor din pustie” (Faptele 7:38).
În vremea Noului Testament, Isus Însuşi Şi-a organizat biserica. Ea a fost întemeiată „pe stâncă”, pe însăşi divinitatea lui Hristos.
Primul mare pas în dezvoltarea acestei biserici a avut loc în Ziua Cincizecimii, când, după predica lui Petru, s-au adăugat bisericii trei mii de membri. La scurt timp după aceea, biserica a fost organizată, alegându-se slujbaşi, aşa cum se face şi astăzi.
Multă vreme biserica creştină a fost persecutată, dar lumina soliei Evangheliei nu s-a stins. Atunci, cel rău s-a hotărât să adopte altă tactică – să infiltreze şi să dezvolte în biserică o falsă evanghelie.
Cu toate acestea, în toate timpurile, deci şi în vremea noastră, Dumnezeu a avut şi are o biserică a Sa, adevărata Sa biserică. Biblia vorbeşte despre „o rămăşiţă”, care Îi va rămâne credincioasă lui Dumnezeu. Cei ce alcătuiesc această rămăşiţă „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos” (Apocalipsa 12:17).
Într-o lume plină cu biserici atât de diferite, cineva s-ar putea întreba cum să ştie care este biserica adevărată. Fiecare biserică susţine că este cea „adevărată”. Însă biserica adevărată nu poate fi decât aceea care rămâne loială Cuvântului scris al lui Dumnezeu şi lui Isus Hristos. Ea dovedeşte că este adevărată prin faptul că respectă poruncile lui Dumnezeu şi aşteaptă revenirea lui Isus.
