[duminică, 11 februarie]
SECȚIUNEA II
Înainte de moartea Sa, Isus i-a mângâiat pe ucenici prin promisiunea darului Duhului Sfânt. Duhul Sfânt va ajuta biserica până la sfârșitul timpului. Dar multe dintre biserici par să aprecieze destul de puțin această putere disponibilă.
„Această promisiune nu este acceptată și crezută de oamenii de astăzi și, astfel, ea nu este nutrită de ei, nici împlinirea ei nu poate fi văzută în experiența bisericii. Promisiunea darului Duhului Sfânt al lui Dumnezeu este lăsată la o parte, ca o chestiune de mică importanță în biserică. Oamenii nu sunt impresionați de lucrul acesta, și rezultatul este cel așteptat: secetă spirituală, întuneric spiritual, declin și moarte spirituală.” – „The Review and Herald”, 15 noiembrie 1892
După ce Ellen White a scris despre moartea spirituală care apare când biserica nu se gândește prea mult la Duhul Sfânt, ea a continuat să descrie lucrurile care se întâmplă într-o biserică moartă.
„Probleme minore ocupă mintea și sufletul, iar puterea divină care este necesară creșterii și prosperității bisericii și care ar aduce toate celelalte binecuvântări împreună cu ea lipsește, deși ne este oferită din belșug. Dar atâta timp cât biserica este mulțumită cu lucruri mici, este descalificată să primească lucruri mari de la Dumnezeu.” – „The Review and Herald”, 15 noiembrie 1892
În vechime, când un rege călătorea, un mare număr de slujitori mergeau cu el. Grupul acesta se numea „alai”. Atunci când autoarea spune că Duhul Sfânt aduce toate celelalte binecuvântări împreună cu El, înseamnă că, atunci când Duhul Sfânt vine, aduce cu Sine tot ceea ce avem nevoie, adică un „alai” format din puritate, dragoste, pace, altruism, bucurie, pocăință și putere de a asculta. Pentru a fi salvați, noi trebuie să avem virtuțile acestea. De aceea avem nevoie de darul Duhului Sfânt. Și-atunci, de ce vorbim atât de puțin despre El?
„De ce nu flămânzim și nu însetăm după darul Duhului Sfânt, din moment ce acesta este mijlocul prin care inima poate fi păstrată curată? Domnul plănuiește ca puterea divină să lucreze împreună cu efortul uman. Pentru creștin este esențial să înțeleagă semnificația făgăduinței Duhului Sfânt chiar înainte de venirea pentru a doua oară a Domnului nostru Isus. Vorbiți, rugați-vă și predicați despre aceasta; pentru că Domnul este mai dornic să vă dea Duhul Său Sfânt decât sunt părinții dornici să le dea daruri bune copiilor lor. «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.»” – „The Review and Herald”, 15 noiembrie 1892
Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât a lăsat ca Isus să moară pentru ca noi să fim mântuiți, atunci este sigur că, dacă Îi cerem, Dumnezeu ne va trimite Duhul Sfânt, a cărui lucrare este esențială pentru mântuirea noastră. Ce gând încurajator!
Atunci când copiilor mici le este foame, ei le cer mâncare părinților lor. Iar părinții răspund dându-le hrană bună.
Luca 11:11 – „Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un pește, să-i dea un șarpe în loc de pește?”
Desigur că nimeni. Iar dacă noi ne dorim cu ardoare darul bun al Duhului Sfânt, Tatăl nostru ceresc nu ne va refuza cererea. (Vedeți Luca 11:5-13.)
Sunteți flămânzi după Duhul lui Dumnezeu, care să lucreze în viața voastră? Atunci, cereți-L și așteptați să-L primiți. (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea II.)
