[duminică, 4 februarie]

SECȚIUNEA II

Curajul este opusul celor mai multe tipuri de depresie. În loc să aibă curaj, depresivul se simte descurajat. O persoană care se simte tristă are nevoie de mângâiere, de consolare și de speranță. Știați că harul dă exact ceea ce au nevoie oamenii descurajați?

2 Tesaloniceni 2:16,17 – „Și Însuși Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat prin harul Său o mângâiere veșnică și o bună nădejde, să vă mângâie inimile și să vă întărească în orice lucru și cuvânt bun!”

Poate ați auzit vorbindu-se despre depresie. Din deceniul al nouălea al secolului trecut, subiectul acesta a fost discutat frecvent. Este un lucru evident, din moment ce mulți oameni sunt depresivi. V-ați simțit vreodată triști pentru un răstimp? Într-un studiu viitor vom vorbi mai mult despre cum să facem față simțămintelor depresive.

Acum însă, gândiți-vă la textul de mai sus ca la un avans din ceea ce vom învăța în viitor. Care este vestea care ne ajută? Faptul că harul îi consolează pe cei în suferință, dându-le ceva în care să-și pună speranța, și le oferă mângâiere în ce privește povara vinei lor.

V-ați întrebat vreodată de ce gândurile depresive vin frecvent în minte? Motivul este simplu. Adeseori simțim că-L dezamăgim pe Dumnezeu prin purtarea noastră rea. Vrem să facem binele, vrem să fim credincioși, însă constatăm că avem o viață plină de căderi. Acele cuvinte amabile, dulci, pe care harul le pune în gura noastră, nu sunt auzite atât de des pe cât ar trebui. Vorbirea noastră nu a fost mereu „cu har”. Și ne pare rău pentru aceasta.

Coloseni 4:6 – „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.”

De ce ne simțim rău atunci când vorbirea și acțiunea noastră nu sunt „cu har”? Pentru că înțelegem că harul ar trebui să fie în noi, dar, în realitate, nu este. Ceea ce vrem să spunem este că Dumnezeu are răbdare cu oamenii care greșesc. El este blând și iertător și ne cere și nouă să-i tratăm pe alții în același fel – cu har.

Luca 6:36 – „Fiți dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv.”

Cât de încurajator este să știm că El ne acceptă, neluând în considerare defectele noastre, ci viața perfectă a Fiului Său iubit, Isus!

Efeseni 1:6 – „… spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.”

A cugeta la bunătatea lui Dumnezeu este activitatea care permite ca harul Lui să pătrundă în noi și să ne facă buni și simțitori. Iar atunci când vorbim „cu har”, harul acela are efect asupra ascultătorilor. Ei primesc har prin ceea ce aud de la noi.

Efeseni 4:29 – „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud.”

Primirea harului lui Dumnezeu inspiră un imn în inimă.

Coloseni 3:16 – „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.”

Har rostit, har ascultat. Dacă neglijăm să ne gândim la bunătatea și la harul lui Dumnezeu, dacă nu dăm atenția cuvenită harului oferit nouă, suntem înconjurați cu întuneric și nu este de mirare că devenim triști și îi tratăm aspru pe ceilalți. Dar dacă ne gândim la bunătatea Sa, nu numai că viața noastră va fi înseninată, dar harul din noi îi va ridica și pe alții. Iar acesta este un lucru pozitiv.

(Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea II.)