[sâmbătă, 3 februarie] Deplinătatea harului Său

SECȚIUNEA I

Mulți creștini știu că primul verset din Biblie ne spune că Dumnezeu a creat lumea. Dar știți că ultimul verset al Bibliei vorbește despre har? Versetul acesta este ultima rugăciune a apostolului Ioan, iar el se ruga pentru noi toți.

Apocalipsa 22:21 – „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin.”

Versetul acesta conține o înțelegere esențială despre har. Harul care este cu noi și în jurul nostru Îi aparține Domnului Isus. Este harul Său. Când primim har, acesta vine gratuit, ca un dar, din partea lui Isus. Chiar și când El S-a umilit și a devenit om, a fost plin de har.

Ioan 1:14 „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”

Atunci când oamenii vorbesc despre ei tot timpul, spunem că „își dau aere”. Atunci când sunt „plini de idei bune” înseamnă, de obicei, că pot oferi multe sugestii utile. Dar ce vrea să spună Ioan când scrie că Isus era „plin de har”? Cum ar fi să fii plin de har?

Putem să ne facem o idee dacă privim spre biserica primară. Conform Bibliei, „un mare har era peste toți” (Faptele apostolilor 4:33). Efectul harului era minunat.

Faptele apostolilor 4:32-35 – „Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă…, se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.”

Când citim că biserica primară a avut „un mare har” ar trebui să ne amintim că acesta venea de la Hristos. Ființele păcătoase, ca noi, nu sunt altruiste în mod natural.

Noi toți am primit de la Isus ceva din harul cu care El a fost umplut. Rezultatul este că, uneori, spunem lucruri frumoase și îi ajutăm pe cei în nevoie pe cheltuiala și prin efortul nostru.

„Oriunde se dă pe față iubire și simpatie, acolo unde inima acționează spre binecuvântarea și ajutorarea altora, acolo se manifestă lucrarea Duhului cel Sfânt al lui Dumnezeu. În inima păgânismului, oamenii care nu au nicio cunoștință a Legii scrise a lui Dumnezeu, care n-au auzit niciodată despre numele Domnului Hristos, au fost buni cu slujitorii Săi, ocrotindu-i cu primejdia propriei lor vieți. Faptele lor mărturisesc despre lucrarea unei puteri divine. Duhul Sfânt a însămânțat harul Domnului Hristos în inima acestor sălbatici și a deșteptat simpatia lor, contrar naturii și educației lor.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 385

Orice persoană, fie cultivată, fie sălbatică, Îi datorează lui Isus fiecare gând și gest bun și altruist. Este rezultatul primirii harului lui Isus.

Imediat după ce ne spune că Isus era plin de har și de adevăr, Ioan ne încurajează spunând că avem acces la plinătatea harului lui Hristos.

Ioan 1:16,17 – „Și noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.”

Deci harul care îi face amabili pe bărbați și care le face virtuoase pe femei vine de la Isus. Poate că de aceea Pavel își începe scrisorile sale cu rugăciunea aceasta:

Efeseni 1:2 – „Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos.”

Noi toți avem nevoie de har. (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea I.)