[sâmbătă, 4 februarie] Iertare prin credință

SECŢIUNEA I

Depresia: un cuvânt care devine foarte familiar pentru multe persoane. În zilele noastre, tinerii află adesea ce înseamnă acest cuvânt mai devreme decât au aflat părinţii lor.

Te-ai gândit vreodată la cuvântul „depresie”? Când apăsăm un burete „cu memorie”, producem o adâncitură pe suprafaţa lui. Dacă apăsăm pe ceva moale, formăm o adâncitură.

Cum a ajuns acest cuvânt să fie folosit pentru a desemna simţăminte neplăcute – simţământul că lucrurile stau foarte rău? Timp de secole, oamenii au descris aceste sentimente ca pe o „greutate” care îi apasă. Unii chiar pot localiza greutatea ca apăsându-le pieptul. Într-o lecţie viitoare, vom studia căi prin care să rezolvăm depresia – determinată de moartea celor dragi, de experienţa unui abuz sau de circumstanţe cum ar fi sărăcia ori paguba. Vom studia ce ne învaţă Biblia despre acele simţăminte, chiar dacă este vorba despre cele mai aspre dintre ele. Ştiai că odată Ilie era atât de deprimat încât dorea să moară? În acest trimestru studiem planul mântuirii – mesajul Evangheliei. Şi o cauză majoră a depresiei are legătură cu Evanghelia, pentru că ea descoperă vinovăţia. Vinovăţia aduce depresie. Atunci când depresia este adusă de vină, există doar o soluţie pe termen lung: iertarea prin credinţă.

Dar sentimentele legate de depresie sunt complexe. Deşi putem ajunge în depresie din cauza mai multor lucruri simultan, vinovăţia este factorul major. Nici chiar cei care ne sunt aproape nu pot recunoaşte acest factor. Aşa s-a întâmplat cu un om care a fost adus la Isus. Pentru aceia care au privit cum a fost coborât prin spaţiul din tavan, cauza evidentă a depresiei lui părea să fie incapacitatea de a merge.

Poate cunoşti pe cineva care este paralizat de la brâu în jos. Poate chiar tu eşti o asemenea persoană. Mulţi oameni simt milă pentru cineva paralizat. Şi lui Isus I-a fost milă. Dar El a perceput o sursă de nefericire mai profundă decât paralizia omului. Aceea era vinovăţia, şi Isus a abordat mai întâi nevoia cea mai mare a omului.

Matei 9:2
„Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: «Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!»”

Omul avea credinţă – a crezut cuvintele lui Isus, şi anume că a fost iertat. Şi atunci Isus a demonstrat că rostirea cuvântului de iertare chiar avea putere. Cum a demonstrat? Vindecând omul prin cuvântul Său.

Matei 9:5,6
„Căci ce este mai lesne? A zice: «Iertate îţi sunt păcatele» sau a zice: «Scoală-te şi umblă»? Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, «Scoală-te», a zis El slăbănogului, «ridică-ţi patul şi du-te acasă.»”

Să punem cap la cap câteva lucruri. Mai devreme am vorbit despre Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind creativ. El vorbeşte, şi lucrurile iau fiinţă. Ce se întâmplă când El spune: „Eşti iertat”? Puterea Cuvântului Său hotărăşte iertarea. Este aşa pentru că El a zis aşa. Şi ce uşurare este pentru cei ce cred!