[luni, 6 februarie]

SECŢIUNEA III


Este limpede că suntem iertaţi prin credinţa în cuvântul lui Hristos. Atunci când au văzut ce putere are credinţa, ucenicii şi-au dorit mai multă credinţă. Odată, ei L-au rugat pe Isus să îi ajute în acest sens.

Luca 17:5
„Apostolii au zis Domnului: «Măreşte-ne credinţa!»”

Ei nu au uitat că Isus i-a mustrat de câteva ori pentru lipsa de credinţă. Când I-au cerut lui Isus să le mărească credinţa, El nu făcuse o minune. În schimb, le spusese două parabole. Luate împreună, ne vor ajuta să înţelegem mai bine cum să avem mai multă credinţă.

Prima parabolă era despre grăuntele de muştar care simboliza o credinţă puternică.

Luca 17:6
„Şi Domnul a zis: «Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: ’Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare’, şi v-ar asculta.»”

Ce ştim despre seminţele de muştar? Ştim că, deşi ele sunt foarte mici, arbustul creşte foarte mare.

Marcu 4:31,32
„Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ, dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.”

Micuţa sămânţă pare nesemnificativă, cu puţine şanse să ajungă o plantă impunătoare. Aşa este şi credinţa. Ea creşte. Isus nu le-a transmis prin atingere, ca prin miracol, o credinţă mare ucenicilor. Însă i-a condus prin experienţe care să-i facă să se sprijine pe puterea Sa, astfel încât credinţa lor să crească. Aceasta este una dintre binecuvântările faptului de a fi neajutorat. Aşa putem simţi mai uşor nevoia de a depinde de puterea Cuvântului lui Dumnezeu.

Dacă ne simţim nimicnicia, chiar şi în acest moment, lucrul acesta poate determina o creştere a credinţei. Putem alege să depindem de puterea lui Dumnezeu.

Da, credinţa creşte precum o plantă. Şi acum, că avem această idee bine fixată în minte, suntem gata să auzim cea de-a doua parabolă despre creşterea credinţei.

Citeşte Luca 17:7-9. Isus i-a întrebat pe ucenici care este persoana căreia îi va fi servită masa mai întâi: stăpânului sau servului? Răspunsul este, desigur, stăpânului. El plăteşte serviciile angajatului, şi angajatul trebuie să-şi facă datoria.

Este ca atunci când mergi la fast-foodurile dintr-un mall. Închipuie-ţi că ai comandat un burger şi l-ai plătit. Dar chiar înainte să ţi se servească, cel de la tejghea îţi spune: „Mi-e foame şi mie. Voi mânca eu întâi, apoi îţi pregătesc ţie, după ce termin eu de mâncat.” Ar fi corect? Meriţi să fii servit – ai plătit pentru aceasta. Este dreptul tău să primeşti mâncarea, iar chelnerul este dator să te servească pe tine primul.

Isus ne-a învăţat că noi suntem creaţi să Îl servim pe Dumnezeu. Lui Îi datorăm slujirea din toată inima. Când facem tot ce ni s-a cerut, noi nu facem nimic special. Dacă Îl ascultăm pe Dumnezeu, El nu ne datorează nimic.

Luca 17:9,10
„Va rămâne el [stăpânul] îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: «Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.»”

Înţelegerea acestor două principii este cheia înţelegerii neprihănirii prin credinţă:

  1. Credinţa creşte ca o plantă;
  2. Dumnezeu nu ne datorează nimic.

ÎNTREBĂRI DE REFLECŢIE

Secţiunea I

  1. Care este cauza majoră a depresiei? _____
    În ce moduri ai observat că te afectează vinovăţia? _ _
    Care este primul lucru pe care ar trebui să îl facem atunci când avem simţăminte de vinovăţie? 1 Ioan 1:9

  1. Pot aceia care nu au o credinţă adevărată în Cuvântul lui Dumnezeu să experimenteze binecuvântata mângâiere a iertării? ___
  2. De ce l-a vindecat Isus pe paralitic? Cum îţi dă aceasta încredere că El poate ierta păcatele şi poate vindeca slăbiciunea şi paralizia ta spirituală?_ __

Secţiunea II

  1. Cum ai explica înţelesul „îndreptăţirii” unui prieten sau a unui frate mai mic?_________

  1. În conformitate cu paragraful din cartea Credinţa şi faptele, cum este posibil pentru noi să fim iertaţi – să trecem de la starea de răzvrătit la starea de supus loial al lui Isus Hristos?_ __


Secţiunea III

  1. În ce sens este credinţa ca grăuntele de muştar?_ ___
  2. Numeşte câteva căi prin care credinţa ta a crescut.____

  1. Odată, Martin Luther a crezut că un om sfânt ar fi persoana care a câştigat mai multă neprihănire decât are nevoie pentru ea însăşi. De ce nu este aceasta o bună definiţie a unui sfânt?