[marți, 24 ianuarie] Chiar la timp – partea a doua

Misionarul Boonpranee Wannadee, preşedintele Bisericii Adventiste din Lao, călătorea împreună cu misionarul ASAP Song Somboon către satul natal al lui Song. Sătenii doreau să afle mai mult despre Dumnezeul adevărat despre care auziseră la radio. Urcând pe poteca abruptă şi alunecoasă, drumul a devenit extenuant, întrucât purtau rucsaci plini cu cărţi şi Biblii. Astfel, cei doi misionari s-au oprit să-I ceară Domnului să le trimită un ajutor. Iată povestirea în continuare.

La puţin timp după ce ne-am rugat, am văzut un cuplu urcând spre noi. Song s-a apropiat să vadă mai bine.

– Cred că îmi sunt rude, a spus el.

După înfăţişare, cei doi păreau obosiţi, ca după un drum lung. Song nu mai putea de bucurie. A alergat în întâmpinarea lor ca să-i salute şi, într-adevăr, erau rudele sale, pe care nu le mai văzuse de mulţi ani.

– Unchiu’, mătuşa, voi sunteţi? a întrebat Song.

– Da, chiar noi! au răspuns ei, salutându-l cu bucurie.

Unchiul lui Song ne-a spus că merge să ia maşina din garajul din oraş. După ce a aflat că ne îndreptăm către sat, unchiul lui Song ne-a asigurat că maşina lor poate înfrunta un asemenea drum şi ne-a promis că ne vor duce ei când se vor întoarce. Eram atât de fericiţi să auzim astfel de veşti!

Puţin mai târziu, înfruntam drumul alunecos şi moale în maşina lor. În timp ce călătoream, am început să mă îngrijorez că aş putea fi arestat dacă predic în acest sat. Şefii locali din acele sate se simţeau adesea ameninţaţi de creştinii care veneau să împărtăşească Evanghelia şi uneori le cereau autorităţilor comuniste să-i aresteze pe evangheliştii care veneau să predice în satele lor fără permisiune oficială. Mă întrebam dacă unchiul lui Song ştia dacă şeful satului era deschis către creştinism.

– Crezi că voi avea probleme cu autorităţile dacă voi spune ceva despre Isus? l-am întrebat.

Unchiul a zâmbit şi a spus:

– Eu sunt şeful satului şi sigur nu te voi aresta!

Vestea aceasta ne-a surprins pe mine şi pe Song. Pe când Song îl întreba cum este să fii şef şi cum este satul pe care-l conducea, eu cugetam la cât de minunat este Dumnezeu. Simţeam prezenţa Sa cum ne conducea şi cum ne supraveghea. Cum am ajuns în sat, şeful a făcut cunoscută sătenilor sosirea noastră. Ei au pregătit o festivitate de bun-venit ca pentru nişte oaspeţi importanţi. Erau nerăbdători să întâlnească pastorii creştini pentru care mulţi dintre ei se rugaseră. Am avut întâlniri cu şapte familii din sat, care studiaseră deja despre Dumnezeu prin intermediul emisiunilor radio şi doreau botezul. Şeful şi familia sa erau printre cei care Îl iubeau pe Dumnezeu şi se considerau creştini.

Pe când lăsam în urmă satul, ne bucuram de călăuzirea minuţioasă a lui Dumnezeu în toată această călătorie. În următoarele opt luni, Song a vizitat satul de mai multe ori. Dumnezeu i-a binecuvântat cu înfiinţarea unei grupe de închinători care se întâlneşte în fiecare Sabat dimineaţa. (Sfârşit)

Rugaţi-vă pentru călăuzire: Iubit Tată ceresc, Îţi încredinţez căile mele! Te rog să continui să ne arăţi voia Ta, mie şi misionarilor ASAP, pas cu pas, zi de zi!