[duminică, 22 ianuarie]

SECŢIUNEA II

Ne putem împiedica de lucruri mărunte. Oamenii se împiedică de rădăcinile unui copac, care sunt doar puţin deasupra solului, sau de suprafeţe cu mozaic atunci când nu observă nişte denivelări foarte mici. Ţi s-a întâmplat şi ţie?

Aşa se întâmplă şi cu făgăduinţele. Ele nu sunt făcute cu intenţia de a ne împiedica. Ele nu au rolul de a ne face să cădem, aşa cum se întâmplă când ne împiedicăm de o rădăcină de copac ieşită mai în afară. Dar multă lume cade pe calea credinţei împiedicându-se de făgăduinţe. Poate te întrebi ce înseamnă aceasta? Să citim un alt verset despre credinţa lui Avraam.

Romani 4:20
„El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu.”

Cum ne împiedicăm de o făgăduinţă? Atunci când nu-i ieşim în întâmpinare dacă ne apare pe cale. Dacă Dumnezeu spune ceva, putem vorbi şi acţiona ca şi când este cu totul adevărat şi demn de crezare. Aşa „ieşim în întâmpinarea” unei promisiuni.

Şi cum ne împiedicăm de o făgăduinţă? Prin necredinţă, vorbind şi acţionând ca şi cum Cuvântul lui Dumnezeu nu ar fi adevărat.

Ai auzit de credinţă de multe ori. Ai auzit şi de „necredinţă”? Biblia are multe de povestit la acest capitol.

Uneori, ucenicii s-au împiedicat de făgăduinţe. Când Isus a făgăduit că, după ce va muri, va învia a treia zi, acea promisiune i-ar fi putut ajuta foarte mult. În schimb, ei s-au poticnit. Ascultaţi ce zice Isus despre aceasta:

Marcu 16:14
„În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece când şedeau la masă şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.”

Căderea ucenicilor era rezultatul necredinţei lor. Când au fugit şi s-au ascuns, ei au acţionat ca şi când cuvintele lui Isus nu ar fi fost adevărate. Când L-a renegat pe Domnul său, Petru a vorbit ca şi când nu credea. Şi Isus i-a mustrat pe ucenici că s-au împiedicat de făgăduinţa Sa. Le dăduse Cuvântul Său. Ei ar fi trebuit să-L creadă.

De ce i-a mustrat Isus când ei se simţeau deja destul de rău? Un motiv este acela că necredinţa este foarte distructivă. Poate opri fluxul puterii lui Dumnezeu către Pământ. În unele oraşe, Isus nu putea face multe minuni şi aceasta din cauza oribilei puteri a necredinţei.

Matei 13:58
„Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.”

Marcu 6:5,6
„N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. Şi Se mira de necredinţa lor. Isus străbătea satele dimprejur şi învăţa pe norod.”