[duminică, 8 ianuarie]

SECŢIUNEA II

Adam şi Eva aveau de ales. Erau liberi să mănânce din pomul vieţii sau puteau să-l evite. Erau liberi să mănânce din fructul cunoştinţei binelui şi răului sau puteau să-l evite.

Biblia ne învaţă că pomul cunoştinţei părea bun de mâncat. Părea ca unul care ar fi putut să confere înţelepciune. Dar Dumnezeu spusese că este periculos şi că, dacă vor consuma acele fructe, vor muri. Dumnezeu le poruncise să nu mănânce.

Geneza 2:17
„Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

Geneza 3:6
„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.”

Cercetare biblică: Cum puteau şti Adam şi Eva că Dumnezeu spune adevărul? Chiar acesta a fost şi argumentul şarpelui:

Geneza 3:4,5
„Atunci, şarpele a zis femeii: «Hotărât că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.»”

Adam şi Eva erau în aceeaşi situaţie în care erau şi îngerii. Întrebarea era: Îl vom crede pe Dumnezeu pe cuvânt sau vom experimenta alte opţiuni care ar putea duce la un rezultat mai bun?

Şi dacă vrem să punem întrebarea mai corect, am putea zice astfel: Observăm noi dovada vizibilă a puterii, a înţelepciunii şi a dragostei lui Dumnezeu, dovada profetică a faptului că Dumnezeu poate vedea viitorul ca pe o carte deschisă? Referitor la multele lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut ca să ne ajute şi să ne binecuvânteze, Îl vom crede noi pe cuvânt sau vom ignora toate dovezile şi vom risca totul pentru o aventurare în necunoscut?

Pentru Adam şi Eva în grădină, neprihănirea –a face ce este drept – a fost prin credinţă. Era natural pentru ei să trăiască prin credinţă.

După ce au făcut pasul hotărâtor şi au ales nefastul şi răzvrătitul experiment, neprihănirea prin credinţă, aşa cum o cunoşteau ei, a rămas istorie. Adam şi Eva au făcut răul şi de-acum erau sortiţi morţii.

Poate vă întrebaţi: „De ce au fost blestemaţi doar pentru un singur păcat?” Ştiţi mai multe despre acest lucru decât aveţi impresia că ştiţi. Răutatea din jurul nostru mărturiseşte cum un singur păcat a fost mai periculos, mai vătămător şi cu mai multe consecinţe decât ne-am fi putut închipui. Numai Dumnezeu putea cuprinde consecinţele viitoare îngrozitoare pe care acel unic păcat le va provoca şi ce responsabilitate mare era pentru om angajarea în el.

Totuşi, Adam şi Eva ar fi putut şti acest lucru doar prin credinţă, nu era nevoie să-l şi experimenteze.

Este extrem de încurajator faptul că neprihănirea este şi acum prin credinţă. Dumnezeu a întocmit un plan prin care îi permite omului să fie repus în starea de inocenţă primordială, pierdută prin păcat. Dar neprihănirea prin credinţă trebuie să fie adaptată ca să poată ajuta persoane precum Adam, Eva şi copiii lor. Să fie concepută în aşa fel încât să poată ajuta pe cineva aflat deja în păcat.

Şi a fost adaptată. Vom studia aceasta în secţiunea următoare.