[marți, 13 decembrie] Visele europene devin realitate

În timpul iernii din anii 1895 și 1896, în multe nopți visam că sunt în Scandinavia cu fratele Lewis Johnson, unde participam la întâlniri de tabără. Acum, în timp ce scriu aceste lucruri, nu vreau să vă fac să visați, ci să arăt că Domnul uneori ne învață și în acest fel.

În perioada aceea aveam deja un district desemnat, totuși îmi doream înțelepciune în privința aceasta. De asemenea, mi se ceruse să scriu o carte care să fie tradusă în limbi străine, așa că m-am gândit că poate în acest fel aș putea să merg în Scandinavia. Am visat că particip la întâlniri de tabără, iar prima era ținută într-o clădire în loc de corturi.

„Unde sunt corturile voastre?”, am întrebat în vis. Ei au răspuns: „Avem o sală confortabilă în oraș, unde vom ține întâlnirile.”

„Dar unde sunteți cazat?”

„Oh, este mai încolo în direcția aceea; e un loc foarte bun.”

Am visat după aceea că particip la o a doua întâlnire de tabără, dar mergând într-acolo am constatat că nici aceasta nu era o întâlnire de tabără. „Nu am putut găsi niciun loc pentru o tabără”, mi s-a spus. Am intrat apoi într-o casă de adunare și am constatat că era construită cu scânduri puse vertical în loc de orizontal. Apoi am visat că merg la o a treia întâlnire cu o ambarcațiune care, după ce a navigat de colo-colo printr-un canal îngust, a ajuns la un canal de apă mai larg, urmat de o fâșie de pământ de unde dădeai în alt lac, după care ajungeai la biserica unde a avut loc întâlnirea.

Când am participat la ședințele consiliului din primăvara lui 1896 și s-au făcut aranjamente în privința organizării, nu s-a zis niciun cuvânt despre plecarea mea în Scandinavia, așa că mi-am spus: „O să scriu cartea pe cât de bine pot.” La puțin timp după aceea a sosit o scrisoare de la fratele O.A. Olsen, în care acesta spunea: „Vrem să mergeți în Scandinavia. Vei face asta? Fratele Johnson vrea să vii, pentru că el crede că au nevoie de mărturia ta. Am trimis vorbă celorlalți membri ai comisiei. Ce părere ai?” Ei bine, i-am scris despre visele mele, apoi am adăugat: „Dacă este voia Domnului, sunt dispus să plec.”

Am plecat din New York pe data de 27 mai și am ajuns la Southampton în șapte zile. După ce am petrecut două zile la Londra, ne-am dus la Göteborg, un oraș din Suedia, unde ne-am întâlnit cu sora Wahlberg. De aici, ne-am continuat drumul spre Eskilstuna, unde am ajuns pe data de 9 iunie; mai târziu ni s-a alăturat și fratele E.J. Waggoner.

Am anunțat că întâlnirile de tabără vor avea loc în Eskilstuna, Suedia, în Fredrikstad, Norvegia, și în Copenhaga, Danemarca. Când am sosit la Eskilstuna, am început să caut tabăra, dar nu am văzut-o nicăieri. În întâmpinare ne-a ieșit un frate și am întrebat: „Unde este tabăra?” El a răspuns: „Nu avem tabără.” „Dar am anunțat că va fi așa”, am spus. „Da”, căzu el de acord, „dar nu avem nicio tabără.” Când am întrebat despre locul de cazare, mi-a arătat locul cu degetul și, iată-l, era așa cum îl văzusem în vis! Nu m-am gândit prea mult la vis până când am ajuns în sala de ședințe, care mi s-a părut că arată la fel ca un loc pe care îl mai văzusem înainte. „Ei bine, este în regulă”, i-am spus fratelui Johnson. El mi-a răspuns: „Eram sigur că Domnul dorea să vii aici, pentru că nu mă puteam gândi la altceva.”

Când am sosit la Fredrikstad, am întrebat la fel ca mai înainte unde este cortul? „Nu am găsit niciun loc unde să-l ridicăm”, mi-au răspuns. După aceea am ajuns la casa de adunare și am observat că era construită cu scânduri verticale, atât la exterior, cât și la interior. Interesându-mă, am aflat că fusese făcută din lemne care mai târziu au fost acoperite cu scânduri, arătând exact cum văzusem în vis.

În timp ce eram la Fredrikstad, a sosit o scrisoare de la fratele Ottosen. El spunea că vom merge la Longde și voia ca eu și frații Waggoner și Johnson să mergem cu el într-o călătorie pe apă. Cu o zi înainte de întâlnirea din Copenhaga, am făcut tocmai o astfel de excursie pe apă și peste o fâșie de pământ lată de douăzeci de măsuri. Acum, poate că Dumnezeu nu ne învață pe toți prin vise, dar El este dispus să ne învețe. Ochiul Lui privește calea noastră, iar căile noastre sunt în mâinile Lui. El ne va călăuzi dacă ne punem încrederea în El.